Psihologia este poate cea mai inutilă ştiinţă ce i s-a descoperit vreodată omenirii; deci o putem numi pseudo-ştiinţă. O plasez în aceiaşi categorie cu astrologia, doar că psihologiei îi lipsesc pretenţiile mistice.
Dacă e să ne încredem în cele propovăduite de psihologie, nu suntem decât nişte legume mecanice, sortite unei existenţe oarbe.
Această psihologie este înşelătoarea religie a ateului. Anume aşa încearcă el să-şi demonstreze sie-şi că este propriul său dumnezeu.
Aşa-zisă ştiinţă nu face altceva decât să spulbere poezia din scurta viaţă. La ce bun? Fi-voi eu mai fericit de voi cunoaşte îndoilenice teorii ce vizează acest subiect? Nu. Atunci mă întreb încă o dată, la ce bun?
Creştinismul şi Eminescu (evident prin metode diferite) vin să înlocuiască şi chiar să anuleze psihologia. Când cu smerenie îngenunchezi în faţa icoanei înălţându-ţi ruga, nu mai este nevoie de vreun fel de asistenţă psihologică spre tămăduirea sufletului! Când ai pe buze un vers eminescian, numai gândul la o terapie psihologică de relaxare devine absurd.
Într-un occident secularizat până la schilodire, psihologul a luat locul duhovnicului. Şi? E mai ferit oare de tulburare şi grijă acest occident? Negativ.
Atunci când primul european a schimbat Biserica pe cabinetul psihologic, atunci Europa s-a dus dracului.
Dacă e să ne încredem în cele propovăduite de psihologie, nu suntem decât nişte legume mecanice, sortite unei existenţe oarbe.
Această psihologie este înşelătoarea religie a ateului. Anume aşa încearcă el să-şi demonstreze sie-şi că este propriul său dumnezeu.
Aşa-zisă ştiinţă nu face altceva decât să spulbere poezia din scurta viaţă. La ce bun? Fi-voi eu mai fericit de voi cunoaşte îndoilenice teorii ce vizează acest subiect? Nu. Atunci mă întreb încă o dată, la ce bun?
Creştinismul şi Eminescu (evident prin metode diferite) vin să înlocuiască şi chiar să anuleze psihologia. Când cu smerenie îngenunchezi în faţa icoanei înălţându-ţi ruga, nu mai este nevoie de vreun fel de asistenţă psihologică spre tămăduirea sufletului! Când ai pe buze un vers eminescian, numai gândul la o terapie psihologică de relaxare devine absurd.
Într-un occident secularizat până la schilodire, psihologul a luat locul duhovnicului. Şi? E mai ferit oare de tulburare şi grijă acest occident? Negativ.
Atunci când primul european a schimbat Biserica pe cabinetul psihologic, atunci Europa s-a dus dracului.
bai, amu sa zic eu o kestiuta.
RăspundețiȘtergeresunt in totalitate de acord cu tine, pana aici toate bune.
DAR: uneori as merge si eu cu cel mai mare drag la un pisholog, si nu pentru k tare l-as iughi eu pe dansu, ci pt k simt nevoia sa ma duc si sa zic in glas tot ce imi misuna prin minte, sa stiu ca cineva chiar asculta porcariile pe care le zic. probabil ca o sa-mi zici k pot face chestia asta si in cadrul unei spovedanii, cu un preot. ok, dar diferenta e k psihologu ista nu va incepe sa ma critice, sa imi impuna tot felu de dogme si pilde inteligente. stiu ca pot sa vb orice si oricat, fara a fi dojenita si mereu intreptata spre "drumul cel bun". psihologu iti da sfaturi doar daca i le ceri, daca nu, sta frumos si te asculta, si NU TE JUDECA! pe cand preotul face chestia asta si, inevitabil, iti da si sfaturi...
nush daca anume atunci s-a dus Europa dracului, cert e ca psihologii astia au cam scos-o din minti...
Bun, bun. Toţi simţim nevoia "să ne răcorim" din când în când, întru totul de acord. Însă nu crezi că dacă ţi-ai spune of-ul unui prieten, te-ai simţi mult mai bine? Acesta va fi sincer atunci când te va compătimi şi la fel de sincer atunci când te va încuraja - e gratis şi mult mai plăcut. "Specialistul" însă te va asculta răbdător pentru că asta îi este meseria, îţi va da un sfat, două din inerţie profesională şi gata, uită de tine şi de necazurile tale, discuţia se limitează la o trivială afacere, nu-i niciun fel de poezie...
RăspundețiȘtergerePai exact de asta si aleg psihologul, pentru k e doar o afacere, "nicun fel de poezie"!!!
RăspundețiȘtergerestii, exista oameni (printre care si eu) care nu vor ca unele lucruri sa le stie nici macar prietenii, din diferite motive. atunci, solutia, evident, este acel strain, de meserie psiholog, care te asculta si face ce vrei tu, pentru ca asa e intelegerea. ai iesit de la el, ai uitat de dansu si el de tine. atat!
iarasi - prietenul nu se va abtine de la sfaturi, consolari, etc. uneori vreau sa nu mai fiu sacaita si consolata de nimeni, sa fiu doar ascultata, si cum nu e prea placut sa vorbesti cu un perete, mai bine platesti un psiholog, in felu asta nici nu mai risti sa fii considerat nebun...
Chestie de gust până la urmă, eu cel puţin, în cazul în care îmi e greu pe suflet şi nu am chef de consolări din partea prietenilor, mă închid frumuşel în mine, strâng din dinţi şi ascult Chavela Vargas, astfel am şi linişte şi un ban pus deoparte, pe care altfel ar trebui să îl dau psihologului.
RăspundețiȘtergere