E la modă să fii anti-cenzură, să ieşi la protest cu gura înfăşurată în tifon în faţa vreunei instituţii de stat şi să taci. Faci acest lucru pentru că nu te lasă să spui ce ai de spus, să scrii ce ai de scris. O fi şi aşa cum zici tu, într-adevăr îţi interzic cărţile, îţi închid blogurile, îţi sechestrează cd-urile. Şi eşti tare nefericit, furios şi pus pe scandal...
Să fie vorba de statul maximalist şi de poliţia gândirii care nu te lasă să vorbeşti liber şi să fii tu însuţi? Sau să fie alta problema – IDEILE TALE.
În perioada totalitarismului sovietic, puteai să o încasezi rău de tot dacă te încumetai să spui chiar tot ce credeai. Trebuia să fii foarte curajos să afirmi că eşti creştin, că mergi la biserică şi trebuia să fii de-a dreptul ţăcănit să critici partidu’. Ei bine, s-au găsit şi curajoşii şi ţăcăniţii pe care acum îi cinstim ca eroi şi de la care ar trebui să învăţăm cum se trăieşte jertfa.
Au căzut cortine de fier şi ziduri berlineze, Europa şi lumea întreagă a respirat liber, iar societatea a devenit “open-minded”. Şi după open-mindedizarea asta, începutu-sa… Liberatatea (inclusiv cea a cuvântului) a devenit una cu libertinajul (inclusiv cel al cuvântului); bunul-simţ s-a transformat în preş la uşa ideilor unora.
Mai ţii minte, acum câţiva ani, când Hristos a devenit “erou” de best-seller? Eu ţin minte şi eram foarte trist, însă mai ţin minte ceva, oamenii au luat atitudine, fie în presa scrisă, fie pe web, fie în stradă, împotriva acestei hule, şi m-am bucurat. Dar au dat glas şi cei “open-minded” acuzându-i pe cei care mai au coloană vertebrală că ar fi înguşti la minte… Tare aş vrea să cred că sunt un îngust la minte cu coloană vertebrală…
A fost doar un exemplu, cazuri de libertinaj ideinicesc sunt din păcate tot mai frecvente şi orice încercare de a stopa această infecţie, sub orice formă nu s-ar manifesta ea, este catalogată drept îngrădire a libertăţilor. Dacă lupta pentru decenţă se numeşte “îngrădire a libertăţilor” atunci aşa să fie. Orice stat care se respectă, trebuie să aibă o puternică instituţie a cenzurii, care să monitorizeze extreme de strict tot ce mişcă în mass-media, o instituţie independentă de orice ideologie de partid, o instituţie a cărei ideologie, sau mai bine zis crez, să fie moralitatea, iar pentru asigurarea funcţionării acesteia la cele mai înalt nivel, este absolut vital ca la conducere să fienumiţi cei mai vrednici reprezentanţi ai Bisericii.
Salubrizarea mass-media însă, nu trebuie aruncată în spatele unei instituţii; autocenzura, iată marea virtute atât de rară, dar atât de necesară nu doar persoanelor publice, dar şi fiecărui om înzestrat cu raţiune.
P. S.
Adevărata libertate este acolo unde ordinea are prioritate.
Să fie vorba de statul maximalist şi de poliţia gândirii care nu te lasă să vorbeşti liber şi să fii tu însuţi? Sau să fie alta problema – IDEILE TALE.
În perioada totalitarismului sovietic, puteai să o încasezi rău de tot dacă te încumetai să spui chiar tot ce credeai. Trebuia să fii foarte curajos să afirmi că eşti creştin, că mergi la biserică şi trebuia să fii de-a dreptul ţăcănit să critici partidu’. Ei bine, s-au găsit şi curajoşii şi ţăcăniţii pe care acum îi cinstim ca eroi şi de la care ar trebui să învăţăm cum se trăieşte jertfa.
Au căzut cortine de fier şi ziduri berlineze, Europa şi lumea întreagă a respirat liber, iar societatea a devenit “open-minded”. Şi după open-mindedizarea asta, începutu-sa… Liberatatea (inclusiv cea a cuvântului) a devenit una cu libertinajul (inclusiv cel al cuvântului); bunul-simţ s-a transformat în preş la uşa ideilor unora.
Mai ţii minte, acum câţiva ani, când Hristos a devenit “erou” de best-seller? Eu ţin minte şi eram foarte trist, însă mai ţin minte ceva, oamenii au luat atitudine, fie în presa scrisă, fie pe web, fie în stradă, împotriva acestei hule, şi m-am bucurat. Dar au dat glas şi cei “open-minded” acuzându-i pe cei care mai au coloană vertebrală că ar fi înguşti la minte… Tare aş vrea să cred că sunt un îngust la minte cu coloană vertebrală…
A fost doar un exemplu, cazuri de libertinaj ideinicesc sunt din păcate tot mai frecvente şi orice încercare de a stopa această infecţie, sub orice formă nu s-ar manifesta ea, este catalogată drept îngrădire a libertăţilor. Dacă lupta pentru decenţă se numeşte “îngrădire a libertăţilor” atunci aşa să fie. Orice stat care se respectă, trebuie să aibă o puternică instituţie a cenzurii, care să monitorizeze extreme de strict tot ce mişcă în mass-media, o instituţie independentă de orice ideologie de partid, o instituţie a cărei ideologie, sau mai bine zis crez, să fie moralitatea, iar pentru asigurarea funcţionării acesteia la cele mai înalt nivel, este absolut vital ca la conducere să fienumiţi cei mai vrednici reprezentanţi ai Bisericii.
Salubrizarea mass-media însă, nu trebuie aruncată în spatele unei instituţii; autocenzura, iată marea virtute atât de rară, dar atât de necesară nu doar persoanelor publice, dar şi fiecărui om înzestrat cu raţiune.
P. S.
Adevărata libertate este acolo unde ordinea are prioritate.
nu te enerva fii calm... de unde auto-cenzura daca curind in parlament va fi votata prostia CA CArte de capatii
RăspundețiȘtergereeu nu vorbesc de cazuri aparte :))
RăspundețiȘtergereFoarte interesant subiectul propus de dvs, ma bucur sa vad ca mai sunt oameni in tara asta cu "coloana vertebrala"; in jurul meu vad multa prostie, dobitocie, non-valori, frica, panica, lasitate si multe altele, numai curaj si moralitate nu.Imi pare rau ca multi stau gura-casca la cei care vor sa creasca audienta la TV, prin orice mijloace: femei dezbracate aproape la toate emisiunile, violenta verbala, fizica, psihica, subiecte mondene de prost gust, cum sunt emisiunile care incearca sa imite situatii comice, dar nu reusesc decat pentru cei cu un nivel scazut de educatie, care rumega tot ce li se da. E trist, foarte trist, sa vezi cum um om care are ratiune sa fie mai prejos decat un animal, care tot mai gandeste. Felicitari pentru subiect!
RăspundețiȘtergere