sâmbătă, 7 martie 2009

Ce sărbătorim, de fapt, la 8 martie?

SUSPICIUNEA faţă de aparenţe este una din virtuţile creştine. Fără a cerceta, se poate încrede doar în Biserică, în rest creştinul trebuie sa fie suspicios. El nu trebuie să evite întrebările copilăreşti de felul: “Ce faceţi? Unde mă duceţi?” 

Fiind în afara Bisericii, te întrebi: unde am nimerit? Eşti luat de mînă şi împins în horă: “Joacă!” Dar dacă hora e încinsă în jurul unui idol? Sau sub picioarele unde dansezi e un loc sfînt … În creştinism nu se admite ca cineva fără cunoştinţă de cauză “să sară cu capul în fîntînă “. În caz contrar, putem repeta o întîmplare ce s-a petrecut pe timpul lui Iulian Apostatul. 

Iulian domnea după Împăratul Constantin, adică după ce o mare parte din Imperiu a primit creştinismul. Dar noul împărat a dorit să întoarcă Imperiul înapoi cu faţa spre păgînism şi a recurs la un şiretlic. “După un obicei străvechi, împăratul împărţea banii ostaşilor. Însă de data aceasta el a pus între tron şi ostaşi un altar cu cărbuni încinşi şi a poruncit ostaşilor mai întîi să ardă puţină tămîie şi apoi să primească banii din mîna sa. O mare parte din armată, din neştiinţă a fost înşelată, dar unii au descoperit vicleşugul şi, prefăcîndu-se bolnavi, au ocolit această capcană. 


După împărţire, unii ostaşi stăteau la masă. Unul dintre creştinii ce primiseră banii în acest mod, luînd cupa cu vin, a făcut asupra ei semnul crucii, la care alt ostaş i-a reproşat : “Cum poţi binecuvinta vinul cu semnul crucii, cînd nu demult ai ars tămîie Imperatorului? Oare nu te-ai lepădat de Hristos prin acest gest?”. Auzind aceasta, mulţi din cei ce stăteau la masă şi-au dat seama de ceea ce au făcut şi au plîns. Lăsînd cheful, ei au alergat în piaţă strigînd că sunt creştini şi că au fost înşelaţi de împăratul viclean. Ajungînd la palat, ei au cerut sa fie arşi pe rug, pentru că întinaţi fiind, să fie curăţaţi prin foc.” ( Teodor, “Istoria Bisericii” 3,16-17) 

După cum vedem, creştinul ar trebui să fie cel puţin curios: ce se întîmplă, totuşi, după cortină? Uneori însă această cortină, privită de departe, arată ca un perete după care nu mai este nimic. Dar chiar dacă “decoratorul” se jură că peretele este real si că nu e un decor, iată că un amănunt iese la iveală şi compromite toate jurămintele lui. Unele din acest fel de amănunte m-au făcut să cercetez mai amănunţit ziua de 8 Martie. M-am întrebat: de fapt, ce facem în această zi? Este oare această sărbătoare neutră cu privire la principiile creştine? 

În religie, ca şi în cultură, există un compartiment de cercetare: reconstrucţia mitologică. După cum un arheolog, bazîndu-se pe un fragment dintr-o coloană, reconstruieşte aspectul unui templu, iar un istoric al religiei, după o referire neînsemnată, încearcă să refacă un cadru religios cîndva actual, tot aşa şi eu, bazîndu-mă pe detaliile ce au ajuns pînă în zilele noastre, încerc să găsesc motivul pentru care se sărbătoreşte 8 Martie. Întrucît această zi este unica frîntură din “dinozaurul” sovietic care s-a mai păstrat, apar înrebări: De ce anume ea a supravieţuit perioadei comuniste? Ce asocieri, gînduri, speranţe erau legate de acea dată cînd sărbătoarea de abia fusese inclusă în calendar? Cunoaştem istoria înfiinţării tutror sărbătorilor comuniste, ca 1 Mai sau 7 Noiembrie, dar nu şi 8 Martie. [...] Nu există o versiune oficială în care să se explice de ce a fost aleasă anume această dată pentru sărbătorirea “zilei internaţionale a femeii”. 

Mulţi ani de-a rîndul, cînd se apropia ziua de 8 Martie, întrebam istoricii şi jurnaliştii, ce se pregăteau să scrie articole pe această temă, şi chiar oameni de rînd: ”De ce sărbătorim anume această zi?” Dar de fiecare dată primeam aceleaşi răspunsuri: “Aşa a fost lăsat” sau “Aşa s-a hotărît.” [...] 

De la sine, nu apar sărbători. În special, sărbătorile comuniste au fost stabilite de persoane istorice reale. Cine dar ne-a învăţat să sărbătorim această zi? Cine şi de ce? Putem reconstrui şi înţelege motivaţiile acestor oameni? 

Ştiinţa, înainte de a propune ipoteze noi, arată de ce nu sunt satisfăcătoare argumentele vechi. De aceea voi explica de ce nu sunt de acord cu unele explicaţii cu privire la 8 Martie. De exemplu, nu sunt de acord cu explicaţia că această zi este ziua primăverii. Nu ar fi mai corect ca ziua primăverii să fie pe 1 Martie (cum serbează românii, bulgarii, sau sîrbii), prima duminică din lună, sau ziua echinocţiului de primăvară - 22 Martie? De ce primăvara ar trebui sa vină pe 8 Martie? 

Dacă este o zi a femeii, n-ar fi mai comod să se sărbătorească în una din duminicile primăverii şi nu obligatoriu într-o zi care se nimereşte în diferite zile ale săptămînii? Este această zi o amintire a unui eveniment istoric revoluţionar? Nici o sursă oficială nu confirmă această presupunere. 

Nu e straniu că oamenii serbează o zi de care nu ştiu mai nimic? Nu face aceasta posibilă situaţia în care cei invitaţi la o petrecere serbează una, iar organizatorii - cu totul altceva. Ei nu vor să descopere adevăratul motiv al petrecerii: “Bucuria noastră e mare şi nu ne împotrivim ca lumea să ne felicite, însă sărbătoarea noastră nu e înţeleasă tuturor. Totuşi dorim o sărbătoare mondială, de acea, pentru ca toţi să fie veseli şi să ne felicite cu sinceritate, îi vom da o altă denumire şi o altă explicaţie.” 

Ce poate fi neînţeles şi ascuns în această zi? Cu toţii ştim că 8 Martie este “ziua internaţională a femeii”. De asemenea ştim că femei sînt în toate ţările lumii. Cu toate acestea, în ultimii ani ne-am dat seama că această zi se serbează doar în ţările fostei URSS şi în unele ţări foste socialiste. De ce în celelalte ţări nu se serbează această zi? 8 Martie nu e ziua femeii, ci a unui tip de femeie - a femeii-revoluţionar. Iată de ce în ţările unde mişcarea comunistă nu a prins rădăcini, această sărbătoare nu s-a păstrat. 

Este înţeleasă nevoia mişcării revoluţionare de a avea sărbătorile proprii în locul unor sărbători populare, bisericeşti sau naţionale. Deasemenea este înţeleasă şi dorinţa de a trezi şi încrederea în tovarăşii de luptă. Destul de ingenioasă a fost ideea de a încadra în mişcarea revoluţionară nu numai bărbaţi muncitori, ci şi femei, creîndu-le şi o sărbătoare a lor. 

De ce însă ziua femeii-revoluţionar a fost pusă pe 8 Martie? Cine din liderii mişcării a fost concediat? Cine a fost arestat? Cine din ei s-a născut în această zi? Nici un răspuns… De aici reiese că motivele creării acestei sărbători nu au fost istorice, sociale sau publice. Ceva personal se asocia la fondatorii acestei sărbători cu această dată. O dată ce motivele au fost personale, ar trebui să cercetăm mai îndeaproape persoanele, care de altfel ne sunt cunoscute încă din copilărie. Numai că abia nu demult ne-am permis să observăm că nu doar apertenenţa la Internaţională şi ideile revoluţionare erau comune pentru ei, ci şi o legătură etnică. Internaţionala, cum s-a constatat mai tîrziu, în mare parte era uninaţională. Este un fapt fără de care nu se poate vorbi despre mişcarea revoluţionară din Europa sf. sec. 19 - înc. sec. 20. Anume evreii au ridicat poparele împotriva “lumii violenţei” şi au propus ca ea să fie “distrusă din temelie”. Să ne amintim de sprijinul organizaţiei evreieşti BUND în petrecera primului congres al Partidului Revoluţionar Social-Democrat din Rusia. “Comitetul Central al BUND-ului a luat parte activă în organizarea primului congres al partidului şi s-a ocupat în special de partea organizatorică… Cremer, care locuia în Minsk, avea o influenţă destul de mare în sesiunile congresului. Primul congres a avut loc chiar în sediul BUND-ului din Minsk.” (Ţolghin. Despre I congres al PRSDR // Slăbiciunea socialismului. Revoluţia din Rusia şi evreii, A. Serebrenicov, sub îndrumarea lui A. I. Soljeniţîn. Paris; M., 1995. p.27). 

Iată cum explică cauzele eşuării revoluţiei din 1905 V. Jabotinski, unul din liderii mişcării sioniste din Rusia. “Îmi amintesc că atunci gloatele erau în stare de orice. Un orator iscusit l-ar fi putut conduce uşor la asaltul Odesei şi la spînzurarea lui Dimitrie Neidgard pe stîlpul unui felinar. Într-adevăr, oratorii erau ascultaţi cu sufletul la gură, numai că toţi erau feţe cunoscute “cu ochii rotunzi, urechile mari şi gura p…” şi nici nu începea bine să vorbească că în gloată se auzea:”Ăsta-i jidan.” Era o remarcă, în nici un caz o exclamaţie sau un răcnet, şi în această remarcă nu se găsea nici urmă de răutate, doar că acest amănunt se lua în consideraţie şi imediat se observa cum temperamentul gloatelor scădea. În acele momente, poporul şi oratorul trebuiau să fie una, ei însă nu aveau nimic comun cu Rusia, cu tradiţiile ei - ei erau străini pentru popor. Evreii ieşeau şi vorbeau despre ceva, iar lumea îi asculta fără ură, dar şi fără înflăcărare. Se observa că o dată cu ieşirea primului orator-evreu, ruşii concluzionau:”Dacă vorbesc jidanii, înseamnă că doar pe jidani îi priveşte.” Se crea senzaţia unei cauze străine, profitul căreia îl vor avea tot străinii.” (Jabotinski V. Revoluţia Iudeilor // Slăbiciunea socialismului. p.485-486.) 

Acum să ne amintim de revoluţia care a reuşit bolşevicilor. Se zice că Feldman, întîlnindu-se cu nişte ţărani “deputaţi”, a zis: “Curînd, tovarăşi, în toată lumea se va instaura puterea sovietelor!” La care primise un răspuns:”Aşa ceva nu va fi.” “De ce nu va fi?” întrebă Feldman tulburat. “Nu-s destui jidani.” 

Recunoscînd omogenitatea etnică a “revoluţiei ruse”, să pătrundem în vieţile acestor oameni. Închipuiţi-vă în locul Clarei Ţetkin, să zicem. V-a venit în gînd să înfiinţaţi o grupare revoluţionară de femei, să folosiţi forţa feminină în lupta contra “exploatatorilor capitalişti”. Pentru o consolidare şi o propagandă mai bună a acestei mişcări, aveţi nevoie de o zi simbolică, care ar fi ziua Femeii-Revoluţionar. 

Revoluţia, după cum se ştie, porneşte dintr-un patos religios. Ea însăşi este un mit, iar unui mit îi este caracteristic să aibă antecedente. Acţiunea prezentă ar trebui să readucă în actualitate un oarecare model din mitologia veche. Instinctul mitic al revoluţiei pune întrebarea astfel: “Au fost în istorie femei care au ridicat poporul în lupta contra tiraniei şi au avut succes?” Rugînd un european să dea un nume de femeie-lider, el negreşit va răspunde: Ioana d’Arc. Dar Clara Ţetkin e evreică şi pentru ea mai familiare sunt asocierile cu evenimentele din istoria poprului său. Pentru evrei Ioana d’Arc se asociază cu Estera din istoria biblică. De acea, atunci cînd Partidul a pus problema înfiinţării unei sărbători feminine, Clara Ţetkin şi-a adus aminte de Estera. 

Cu multe secole în urmă Estera şi-a salvat poporul de mînia unui tiran. Istoria aceasta este prezentă nu numai în Biblie. Esterei îi este închinată cea mai veselă sărbătoare a evreilor - Sărbătoarea Purim. Ea se serbează la sfârşitul lunii februarie - începutul lui martie. Această sărbătoare nu are o dată fixă (ca şi Paştele creştin) şi e posibil că în anul cînd s-a înfiinţat “ziua internaţională a femeii” Purimul a coincis cu 8 Martie. A schimba în fiecare an data ar fi fost incomod, de aceea s-a hotărît ca ziua femeii-revoluţionar să se serbeze aparte de Purim. Indiferent de aceasta însă, în fiecare an ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slăvi Femeia-Lider - pe Estera, adică a serba Purimul. 

Această idee ar fi fost cel puţin ingenioasă, dacă sărbătoarea Purim ar fi asemenea Sărbătorii Secerişului. Dar aceasta nu este o sărbătoare religioasă. Enciclopedia Ebraică menţionează: “…sărbătoarea nu este motivată de Templu sau de un alt eveniment religios.” (Enciclopedia Ebraică, M. Terra, 1991.v.13, p. 123) 

S-a sfîrşit robia babiloniană. Drumul spre casă era deschis, dar doritori de a se întoarce erau mai puţini decît s-a aşteptat (din Rusia - socotită “închisoare a popoarelor”- de asemenea au plecat cu mult mai puţini evrei decît şi-ar fi dorit liderii mişcării sioniste). Mulţi şi-au deschis afaceri şi treburile nu mergeau prost. Ei nu doreau să piardă totul în schimbul întoarcerii. Mii de familii evreieşti au rămas să trăiască în diaspora pe întreg teritoriul Imperiului Persan, într-o stare departe de a fi numită robie. Perşii miraţi se întrebau: armata babiloniană a cucerit Ierusalimul sau evreii au invadat Babilonul? Aman - “ministrul apărării”, merge la împăratul Artaxerxe şi-i prezintă situaţia.Timpurile nici pe departe nu erau creştine şi evident că reacţia împăratului a fost categorică: să fie nimiciţi toţi evreii din imperiu.Vestea poruncii este aflată de regina Estera a cărei etnie regele nu o cunoştea. Într-un moment anume, Estera îl provoacă pe Artaxerxe: “Mă iubeşti? Dacă mă iubeşti, atunci îi iubeşti pe cei pe care îi iubesc eu? Înseamnă că iubeşti poporul meu şi că îi urăşti pe cei pe care îi urăsc eu? Urăşti duşmanii poporului meu? Atunci arată-ţi mînia şi nimiceşte-i pe cei pe care îi socoţi duşmanii tăi!” Şi Artaxerxe lasă în grija lui Mardoheu formularea poruncii: 

“Mardoheu a scris în numele regelui Artaxerxe, scrisorile le-au pecetluit cu inelul regelui şi le-a trimis prin curieri călări, pe caii din herghelia regelui, spunînd că regele îngăduie iudeilor din cetate să se adune ca să-şi apere viaţa lor, să bată, să ucidă şi să piardă pe toţi cei puternici din popor şi din ţară, care ar vrea să-i atace, cu femeile şi cu copiii lor, iar averea lor să o jefuiască” (Estera 8:10-11) . 

“Atunci iudeii s-au adunat în toate ţările lor, prin toate ţările lui Artaxerxe, ca să pună mîna pe cei ce le doreau răul şi nimeni n-a putut sta împotriva feţei lor, pentru că frica de iudei apăsa asupra tuturor popoarelor (…) Căci Mardoheu era mare în casa regelui.(…) Atunci au stîrpit iudeii pe toţi duşmanii lor, ucigînd cu sabia, omorînd, pierzînd şi făcînd cu duşmanii lor după voia lor (Estera 9:3-5). 

Aman a fost spînzurat împreună cu familia sa, iar după el au fost nimiciţi 75.000 de oameni - elita ţării, oricine putea concura cu iudeii. Soarta Imperiului era hotărîtă. 

Cum se poate sărbători o zi de măcel? Nici un popor din lume nu serbează o asemenea zi cu bucurie. Purimul - sărbătoare în special pentru copii ( unde se cîntă, se joacă, iar Talmudul recomandă celor maturi chiar să bea băuturi spirtoase pînă nu mai deosebesc diferenţa dintre expresiile “blestemat fie Aman” şi “binecuvîntat este Mardoheu”) este comemorarea unui masacru în care au murit poate mii de copii. Nu a fost o bătălie (cum încearcă unii să explice), în care şi evreii şi perşii să se lupte cu armele în mînă, ci anume un măcel. 

Biserica nu are nimic împotriva personajelor biblice, doar că înţelegerea evenimentelor petrecute în cartea Estera este diferită în creştinism şi iudaism. Creştinismul vede în aceasta cum Dumnezeu nu a permis ca poporul Său să fie nimicit de duşmanii perşi, iar iudaismul vede în toate popoarele un duşman, care ar trebui să fie nimicit asemenea perşilor. 

În “Disputa lui Nahmadin” din Evul Mediu se explică Ps.109,1: ”Zis-a Domnul Domnului meu: ”Şezi la dreapta Mea, pînă ce nu voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”.: “Dumnezeu va ajuta mesiei, pînă ce toate popoarele vor fi sub picioarele lui. Ei îl resping, nu-l recunosc, iar unii şi-au creat un alt mesia.” Există deci în istoria gîndirii iudaice o părere precum că toate popoarele sunt ostile evreilor, iar evenimentele Purimului amintesc cum trebuie să se procedeze cu ele. 

În creştinism, războaiele şi robia babiloniană din Vechiul Testament sînt înţelese în mod alegoric. În iudaism însă s-a păstrat înţelegerea literală a normelor şi exemplelor vechi-testamentare. 

Astfel - consultantul în problemele presei a ambasadei Israelului la Moscova, Zecv Ben Arie, în discuţia cu corespondentul publicaţiei “Segodnea” a subliniat însemnătatea simbolică a sărbătorii: “Aceasta a fost o izbăvire deosebită: după voia Celui Preaînalt, regele persan a permis evreilor să se apere cu arma în mînă şi să atace preventiv”. 

Înseamnă că şi astăzi Israelul poate bombarda toate ţările care, deşi luptă împotriva lui, pot prezenta o ameninţare. Dacă Rusia ar încerca să declare în armată posibilitatea “războaielor preventive”, fără valuri de uimire şi sancţiuni în toată “lumea civilizată”, faptul ar fi de neacceptat. Pentru Israel însă în lume există un standard aparte, lumea permite evreilor să-şi fixeze normele sale morale. Israelul e superior aşa-numitelor “valori umane”. Şi aici îmi vin în minte cuvintele lui V. Şulghin: “Să admitem că evreii religioşi care sărbătoresc Purimul nu înţeleg ce sărbătoresc în realitate, că mesele anuale sînt aşezate pe oase omeneşti călcate în picioare, iar feţele de mese sînt pătate de sînge. Dar acei scriitori şi jurnalişti evrei care se îngrozesc de ororile devastărilor din zilele noastre, oare nu simt niciodată necesitatea de a “se privi în oglindă”? 

Psihologii profesionişti nu înţeleg oare că “ceva” s-a precipitat în sufletele evreilor şi-n lumea înconjurătoare lor în urma serbării milenare a omorurilor în masă? 

Istoricul V. Zelinski spune: “Acesta este marele şi groaznicul adevăr: toate prigoanele asupra evreilor care dezonorează istoria creştinismului îşi au începutul în Vechiul Testament”. 

De ce un popor în istoria căruia au fost atîtea suferinţe, care a trecut prin atîtea devastări, sărbătoreşte un masacru care în vechime i-a reuşit? 

Din păcate, la baza iudaismului există o dogmă care îi poate face pe evrei reci faţă de durerile altor popoare. În unele texte iudaice se afirmă că din punct de vedere al iudaismului oameni sînt doar evreii. 

“Orice evreu, fie că este drept, fie că este păcătos, are două suflete - afirmă un tratat rabin. Unul din ele este legat de lumi şi e numit klipa sau sitra ahara. Acest suflet este sîngele omului şi dă viaţă trupului. De la el îşi iau începutul toate viciile şi patimile care se compune din 4 elemente. Tot din suflet provin şi toate calităţile bune ce sînt caracteristice fiecărui evreu, cum sînt compătimirea şi ajutorarea aproapelui. Întrucît este legat de partea opusă şi provine de la aşa-zisa klipat noga în care este binele, iar originea lui este legată de taina pomului cunoaşterii binelui şi răului. 

Sufletele neevreilor însă provin din restul klipatelor, care sînt necurate şi în care nu există binele, aşa cum este spus în cartea EŢ NAIM, 49, cap 3: “Tot binele făcut de păgîni este asupra lor”. Sau cum comentează Ghemara expresia: “Mila popoarelor e un păcat”. “Toate acţiunile de dreptate şi milă ale popoarelor sînt săvîrşite din mîndrie”. Al doilea suflet care-l deosebeşte pe evreu este o părticică din esenţa nemărginită a lui Dumnezeu, aşa cum e spus: “Şi Tu ai suflat în nările lui duh de viaţă”. Sufletele evreilor au apărut în gîndirea lui Dumnezeu”. 

Internaţionala a avut scopuri mondiale. Ea a avut ce spune lumii: că Purimul e sărbătoarea nimicirii duşmanilor, iar duşmanii Revoluţiei bineînţeles au fost nu numai capitaliştii, ci şi Biserica. În acest caz e lipsită oare de motivaţie presupunerea că în conştiinţa liderilor evrei ai Internaţionalei, mişcarea revoluţionară feminină se asocia cu Estera, iar 8 Martie - din obişnuinţă cu sărbătoarea Purim? [...] 

Motivul repulsiei mele faţă de 8 Martie e foarte simplu: de mic copil nu puteam suferi această zi, iar devenind un om al Bisericii am îndrăgit sărbătoarea ortodoxă a femeilor - Săptămîna Mironosiţelor, sărbătorită după a treiea duminică de la Paşte. 

Am scris acest articol nu pentru ca noi creştinii să avem o atitudine neprietenoasă faţă de cei de un neam cu Clara Ţetkin, ci pentru a înţelege ce sărbătorim de fapt pe 8 Martie şi pentru a reîntoarce stima faţă de tradiţiile noastre ortodoxe. Motivele Clarei Ţetkin sunt clare… Nu înţeleg de ce noi ar trebui să serbăm Purimul evreilor. N-ar fi timpul să uităm de sărbătorile “roşii”, ostile creştinismului şi de 8 Martie în special. Zi care nu are nimic comun cu femeia creştină. 

Prof. Dr. Andrei Kuraev

sursa: ro.altermedia.info

duminică, 8 februarie 2009

MEMORIU CATRE GUVERN Introducerea actelor biometrice - o problemă de conştiinţă şi libertate

Coaliţia Împotriva Statului Poliţienesc


Memoriu
Guvernului României
Introducerea actelor biometrice – o problemă de conştiinţă şi libertate


Vezi şi CIVIC MEDIA contra Guvernului si Biocipurilor - Apelul Parintelui Iustin Parvu


La începutul acestui an viaţa societăţii româneşti a fost tulburată de ştirea introducerii actelor de identitate biometrice. Acestea diferă de actele de identitate de până acum prin încorporarea unui cip electronic de tip RFID – dispozitiv de identificare prin unde radio – care conţine informaţii personale, între care imaginea facială şi amprentele. Cipul devine astfel elementul esenţial de identificare a fiecărei persoane. Hotararea de Guvern poarta numarul 1566/2008 si a fost semnata si contrasemnata la 15.12.2005 de ministrul de Interne, Cristian David si de prim ministrul Romaniei de la acea data, Calin Popescu Tariceanu.
În ceea ce priveşte promisiunea siguranţei acestor acte şi modul în care au fost promovate actele normative corespunzătoare, dorim să facem câteva precizăr: Siguranţa actelor de identitate cu cip încorporat este doar un mit şi nu a fost demonstrată până acum de cei care le promovează. Orice expert în tehnologia informaţiei confirmă faptul că nu există şi nu va exista niciodată un sistem impenetrabil de protecţie a datelor. Dacă periodic apar în presă ştiri despre adolescenţi români care pătrund în serverele celor mai securizate instituţii din lume – CIA, NASA, cine ne garantează siguranţa actelor de identitate biometrice? In acest context, cipul biometric constituie in sine un atentat la siguranta nationala a Romaniei. Daca un hacker va clona pasaportul Presedintelui Romaniei sau al sefului SRI cine va raspunde? UE?
Odată stocate informaţii personale în cipuri, mai devreme sau mai târziu se vor găsi persoane care nu în scopuri ştiinţifice (la conferinţe despre securitatea electronică s-au făcut demonstraţii de decriptare), ci cu alte obiective vor putea frauda documentele de identitate. Cine ne garantează că odată cu dezvoltarea tehnologică cipurile nu vor putea fi citite chiar de la mare distanţă? Cine ne garantează că nu vor putea fi scoase şi introduse date din cipurile personale fără ştirea şi consimţământul posesorului? Se va putea ajunge la situaţia ca aceste date să fie inaccesibile nouă, proprietarilor, iar cei care vor avea acces la ele, legal sau ilegal, să le poată folosi împotriva noastră.
În al doilea rând, ni s-a spus că libertatea pentru care s-a murit în decembrie ’89 va fi garantată pe deplin odată cu integrarea în structurile euro-atlantice. Ori prin legea actelor biometrice şi prin cea privind corespondenţa electronică şi convorbirile telefonice, tocmai libertatea ne este afectată. Prin amprentarea tuturor cetăţenilor cu toţii suntem consideraţi suspecţi de activitate infracţională. Întregul sistem de supraveghere electronică reprezintă o invadare a vieţii private într-o măsură nemaiîntâlnită până acum în istorie. După 20 de ani în care ne-am luptat pentru a aduce la lumină dosarele Securităţii în care eram încătuşaţi fără voia şi ştiinţa noastră, noile acte de identitate biometrice deschid drumul pentru iniţierea unor noi dosare mult mai detaliate.
Apărarea libertăţii este o problemă de demnitate şi de existenţă naţională şi individuală. Noile legi reprezintă începutul unui proces de restrângere a libertăţilor individuale şi de intruziune în viaţa privată şi contravin art. 8 şi 10 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene referitoare la protecţia datelor cu caracter personal şi la libertatea de conştiinţă şi articolelor 23, 25, 26, 27, 29 şi 31 din Constituţia României privind garantarea libertăţilor şi drepturilor cetăţenilor. Să fim conştienţi că pierderea libertăţii ne va afecta pe toţi, indiferent de poziţia pe care o avem în ierarhia socială!
Mai există un aspect pe care un creştin îl va considera de maximă importanţă. Cercetând informaţiile tehnice despre acest tip de acte, gândul nostru se îndreaptă imediat către descoperirea din Apocalipsă privind pecetluirea tuturor oamenilor, în vremea sfârşitului lumii, pe mâna dreaptă şi frunte cu ceva fără de care nu se va putea cumpăra şi nu se va putea vinde, dar care va constitui semnul Antihristului şi lepădarea de Hristos (Apocalipsa 13, 16-18). În zilele noastre se cunosc deja cazuri de persoane cărora li s-au implantat cipuri pe mâna dreaptă din motive de securitate, medicale sau economice.
Pe baza învăţăturii Bisericii înţelegem două aspecte. Mai întâi faptul că primirea actelor în forma actuală nu reprezintă pecetluirea finală.
Al doilea este conştiinţa că primirea lor este unul din ultimii paşi înaintea pecetluirii finale şi că această primire are drept consecinţă intrarea pe un drum al cărui capăt este acceptarea pecetluirii pe mână şi frunte şi apostazia. Dacă primim acum paşapoarte şi carnete de conducere cu cipuri, vom primi începând cu 1 ianuarie 2011 (conform OGU 184/2008) şi cărţile de identitate cu cip. Peste câţiva ani vom accepta fără probleme de conştiinţă îmbogăţirea cipurilor cu noi informaţii, care ne vor uşura legătura cu diverse instituţii medicale, informaţionale, comerciale; apoi ne va părea firească unificarea lor într-unul singur, care să încorporeze şi cărţile de credit. Peste alţi câţiva ani se va spune că, pentru a preveni pierderea şi furtul, este mai eficientă implantarea cipului în trupul omului. Va mai trece încă o perioadă şi se va ajunge la concluzia că, pentru buna funcţionare a societăţii, este strict necesar ca toţi oamenii să aibă implantate aceste cipuri pe frunte şi pe mâna dreaptă. Ce vom face atunci?
Să fim încredinţaţi că va fi mult mai greu de rezistat atunci decât acum, când nu ne aflăm în ultima fază! Obişnuindu-ne cu toate comodităţile asigurate de viaţa bazată pe o infrastructură controlată prin cipuri, ne va fi extrem de greu să renunţăm la toate înlesnirile pe care le avem.
Nu este pentru prima dată când, în numele unor intenţii bune, ţări întregi păşesc în ceea ce se va dovedi o tragedie naţională. Corifeii comunismului au propovăduit începutul unei ere noi în istoria umanităţii. Au promis că toate nedreptăţile anterioare vor fi înlăturate, că se va instaura o epocă a libertăţii şi egalităţii oamenilor, că prosperitatea şi pacea vor cuprinde omenirea. Noi, cei ce am trăit în comunism, cunoaştem mai bine decât occidentalii rezultatul: zeci de milioane de oameni ucişi, extinderea corupţiei la nivelul întregii societăţi, conştiinţe siluite într-o măsură nebănuită. Aşa cum utopia comunistă a eşuat în atingerea promisiunilor făcute, şi utopia binelui prin restrângerea libertăţii şi prin control, care ni se propune acum, va eşua. Nu vom avea parte de pacea şi fericirea făgăduite, ci de o nouă dictatură căreia nimeni nu i se va putea împotrivi.
Având în vedere consideraţiile de mai sus, credem că cea mai bună soluţie este să refuzăm actele biometrice, asumându-ne consecinţele mărturisirii adevărului. Cei care nu au puterea să facă aceasta şi le primesc, să fie conştienţi că se află pe un drum greşit care, dacă nu îl vor părăsi, va avea ca finalitate pecetluirea şi apostazia.
Totodată, este nevoie să solicităm respectarea legilor în vigoare privind respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi a drepturilor cetăţenilor României. Astfel, în virtutea art. 23-31 din Constituţia României privind libertatea persoanei, respectul vieţii private, libertatea de conştiinţă şi accesul la informaţie, considerăm noile prevederi legale abuzive şi cerem cu fermitate respectarea dreptului fiecărui cetăţean de a accepta sau respinge actele de identitate biometrice, pe temeiul respectării libertăţii convingerilor şi a conştiinţei religioase. În virtutea acestor prevederi, să cerem ca legea privind noile acte de identitate să dea posibilitatea să refuzăm actele biometrice şi să putem opta pentru actele de tip vechi, fără ca aceasta să conducă la discriminări economice sau sociale. Reamintim că o prevedere asemănătoare s-a aplicat până nu demult pentru actualele cărţi de identitate: „persoanele care refuză cartea de identitate din motive religioase primesc buletine de tip vechi” (Ordinul 1190 din 31 iulie 2001 al Ministerului de Interne, acum scos din circulaţie). Solicităm instituţiilor statului, Parlamentului, Guvernului, Bisericii Ortodoxe Romane precum şi organizaţiilor non-guvernamentale cinstite si responsabile, să deschidă o dezbatere publică la nivel naţional, pentru ca societatea în ansamblul ei să conştientizeze implicaţiile introducerii noilor documente electronice. Până se va lua o decizie în cunoştinţă de cauză, care să reprezinte voinţa majorităţii poporului român, cerem suspendarea aplicării actelor normative OGU 94/2008 şi HG 1566/2008 privind paşapoartele electronice, a Directivei UE 126/2006 privind standardele pentru permisele auto şi a OGU 184/2008 şi OG 69/2002 privind cărţile electronice de identitate.
Prin aceasta nu ne opunem progresului ştiinţific, dorinţei de bunăstare şi siguranţă a societăţii şi nu negăm structurile de conducere statale. Dar nu dorim ca, după lipsa de libertate din perioada comunistă, să ne facem părtaşi unei noi îngrădiri a libertăţii şi unui control al oamenilor mult mai eficient decât cel de atunci. De aceea cerem cu fermitate conducătorilor politici să apere cetăţenii de ameninţarea pierderii libertăţilor dacă refuzăm buletinele cu cipuri şi să nu se instaureze un control totalitar de tip Big Brother ale cărui consecinţe pe termen lung vor fi dintre cele mai rele.
Odată cu efortul pe care îl avem astăzi de făcut pentru a înţelege corect ceea ce se întâmplă şi cum trebuie să acţionăm concret să luăm armele noastre cele duhovniceşti: postul şi rugăciunea, împreună-sfătuirea, smerenia şi sinceritatea cu care vom cere ajutor de la Dumnezeu. Nu cunoştinţele teoretice ne vor ajuta să ne păstrăm în credinţă, ci trăirea cât mai profundă a vieţii duhovniceşti. Tot binele pe care îl poate face omul izvorăşte din legătura cu Dumnezeu. Dacă-L avem pe Hristos, Hristos ne va dezlega toate întrebările şi ne va ajuta să biruim ispitele la vremea potrivită. De aceea principala noastră strădanie trebuie să fie dobândirea harului Duhului Sfânt. Dacă nu avem agonisit harul, la vremea încercărilor, oricât de bine informaţi am fi, nu vom avea putere să rezistăm şi ne vom lepăda de Dumnezeu.
În aceste momente dificile, toţi cei ce dorim binele României trebuie să ne unim în jurul Adevărului care este Hristos („Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” – Ioan, 14, 6), să depăşim disensiunile, să nu ne lăsăm dezbinaţi de orgoliile personale. Grecia (în 1997) şi Serbia (în 2008) au reuşit să respingă introducerea actelor biometrice prin unitatea cu care poporul a acţionat.
Mărturisind Adevărul vom împlini voia lui Dumnezeu şi luptându-ne cu patimile vom putea mărturisi Adevărul. Să nu uităm de spovedanie, de pocăinţă şi să nu fim creştini de formă. Dacă Dumnezeu ne-a îngăduit să trăim astfel de vremuri „apocaliptice”, când spunem binelui rău şi răului bine, este pentru că noi ne-am îndepărtat de Dumnezeu şi nu avem pocăinţa celor din cetatea Ninive.Dumnezeu să-i binecuvinteze şi să-i întărească pe toţi cei care se vor angaja în lupta cea bună pentru păstrarea demnităţii şi libertăţii întru Adevăr.
Va solicitam asadar sa reanalizati HG 1566/2008 a Guvernului Tariceanu, care, conform Notei de fundamentare al Hotararii, nu a tinut absolut deloc cont de impactul social negativ al acestui act normativ, emis fara absolut nici o dezbatere publica, intr-o tara eminamente ortodoxa.
In numele Coalitiei Impotriva Statului Politienesc si a celor peste 50.000 de semnatari ai formularelor si petitiilor impotriva Pasapoartelor Biometrice si a Legii indosarierii electronice
Asociatia Civic Media
Victor Roncea, Presedinte de onoare
4 Februarie 2009
Nota: Depunem alaturat Studiul INTRODUCEREA PAŞAPOARTELOR, A PERMISELOR AUTO ŞI A CĂRŢILOR DE IDENTITATE CU CIP ÎN ROMÂNIA – mijloace de îngrădire a vieţii persoanei şi a libertăţii religioase – impreuna cu semnaturile olografe a peste 10.000 de romani, obtinute in numai doua saptamani. Alte 10.000 de semnaturi la vom depune alaturat unei Plangeri adresate Parlamentului Romaniei. Aceste 20.000 de semnaturi olografe se adauga celor peste 30.000 aflate pe internet la http://www.petitiononline.com/NU666/petition.html si http://www.petitieonline.ro/petitie-p37662052.html
INTRODUCEREA PAŞAPOARTELOR, A PERMISELOR AUTO ŞI A CĂRŢILOR DE IDENTITATE CU CIP ÎN ROMÂNIA
– mijloace de îngrădire a vieţii persoanei şi a libertăţii religioase –
„Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei; şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.”(Ioan 8, 31-32)
CUPRINS
I. Introducerea documentelor electronice în România
II. Aspecte internaţionale
III. Reacţii în societatea românească
IV. Ce este şi la ce foloseşte microcipul RFID?
V. Lipsa de securitate a microcipului
VI. Riscurile dezvoltării tehnologice contemporane
VII. Aspecte morale
VIII. Temeiuri juridice ale libertăţii persoanei
IX. Când statul greşeşte
X. Concluzii
*
I. Introducerea documentelor electronice în România
Începând cu 1 ianuarie 2009, în România se emit paşapoarte electronice care pe lângă datele personale obişnuite conţin elemente biometrice – imaginea facială şi impresiunile digitale (amprente) – stocate pe un microcip de tip RFID1 (Radio Frequency Identification – identificare prin unde radio). România este prima ţară din Uniunea Europeană cu acest regim al actelor de identitate reglementat prin OGU 94/20082, HG 1566/20083 şi prin Regulamentul Consiliului Europei nr. 2.252/20044. Nicio ţară din Europa nu deţine deocamdată acest tip de paşaport cu ambele elemente biometrice încorporate. Început în judeţul Ilfov, până în iunie 2009 se urmăreşte extinderea sistemului în toată ţara.
Din luna decembrie a anului 2008, în România se începe emiterea unui nou model de permis auto de tip card, care de asemenea conţine un microcip electronic RFID. Măsura a fost implementată în ascuns, fără promovarea în mass-media şi fără o bază legislativă naţională (actualul Ordin nr. 1.455/20065 nu include microcipul între elementele permisului), ci doar în baza Directivei UE 126/20066 privind permisele de conducere. Cip-ul va conţine obişnuitele date personale, dar şi informaţii privind starea de sănătate: vederea, auzul, boli, ori restricţionări de tipul „posesorul trebuie sa conducă doar ziua sau doar însoţit”. Contravenţiile, amenzile şi orice alte date vor fi stocate tot aici, asemenea unui cazier care nu se poate şterge.
Pentru 1 ianuarie 2011 e programată introducerea noilor cărţi electronice de identitate cu cip RFID, platforma-pilot fiind realizată în judeţul Caraş-Severin, de unde proiectul se va extinde în anii următori în celelalte judeţe (OGU 184/20087). Informaţiile sunt memorate pe 2 suporturi: banda optică şi circuit integrat de tip smartcard (cip). Microcipul permite detectarea posesorului de la distanta, fără ştirea acestuia, iar datele înscrise nu pot fi şterse, ci se poate doar adăuga la ele, şi numai de către Ministerul Internelor şi cel al Comunicaţiilor (Norme metodologice ale OG 69/20028). Există aşadar un drept suveran asupra naturii şi cantităţii informaţiilor înscrise: cine înscrie, ce înscrie şi cât înscrie9.
II. Aspecte internaţionale
Campania de introducere a noilor documente biometrice de identitate şi călătorie a început după anul 2000, o dată cu dezvoltarea la scară largă a tehnologiei microcipurilor RFID, la nivelul Uniunii Europene paşapoartele biometrice intrând în vigoare din anul 2006. Măsura face parte din proiectul de creare a unei singure baze de date biometrice mondiale cu denumirea de Consorţiu Informaţional Internaţional, controlat de SUA şi, în parte, de Marea Britanie s-au adăugat şi alte ţări sub pretextul luptei antiteroriste10. Lucrurile evoluează într-un ritm îngrijorător, întrucât încă de pe acum există presiuni din partea organizaţiilor internaţionale şi ale diverselor agenţii guvernamentale de implantare a microcipului chiar în corpul uman11. Unele state deja au intrat în această fază, implantând cipul la anumiţi bolnavi din spitale12, la elevii de şcoală sau la persoanele în vârstă. Numeroase organizaţii13 pentru apărarea drepturilor omului, asociaţii civile şi culte religioase din Statele Unite şi Uniunea Europeană au protestat faţă de această campanie iresponsabilă de marcare a fiinţei umane, de îngrădire a libertăţii şi de înjosire a demnităţii persoanei.
La nivel de stat, poporul grec, în frunte cu Sinodul Bisericii Ortodoxe din Grecia, a respins încă din 1997 introducerea buletinelor electronice, în faza de proiect, reacţionând prompt şi fără ezitare14.
În statul vecin, Serbia, în urma unei campanii pornite de o organizaţie non-guvernamentală, cu susţinerea Bisericii Ortodoxe Sârbe şi a cercurilor academice, după doi ani de proteste, introducerea cipurilor biometrice a fost blocată până la o dezbatere publică naţională15. Avocatul Dragoljub Djordjevic, promotorul campaniei anti-biometrie „Viaţa fără a fi însemnat”, a mers mai departe, contestând în 2008 legea abuzivă la Curtea Supremă a Serbiei.
Despre toate aceste frământări în presa românească nu s-a scris aproape nimic. La începutul anului ştirea a venit brusc, punându-ne în faţa faptului împlinit: „de la 1 ianuarie 2009 românilor li se vor introduce...”. Într-un stat de drept asemenea măsuri nu se pot iniţia fără o informare prealabilă a populaţiei despre cursul evenimentelor şi despre implicaţiile în viaţa persoanei, fără o conştientizare a opiniei publice.
III. Reacţii în societatea românească
Campania documentelor biometrice lansată în România a stârnit proteste din partea mai multor reprezentanţi ai societăţii civile şi ai lumii eclesiastice.
La data de 21 ianuarie 2009, Asociaţia Civic Media şi Asociaţia Adevăr şi Dreptate s-au constituit într-un grup apolitic de acţiune intitulat Coaliţia împotriva Statului Poliţienesc16. În numele acestui grup a fost iniţiată o petiţie online17, în temeiul art. 23 din Constituţia României – libertatea persoanei, petiţie care a reunit până în prezent peste 20.000 de semnături, şi simultan a fost deschisă la Curtea de Apel Bucureşti o acţiune18 pentru suspendarea aplicării HG 1566/2008 privind paşapoartele biometrice, ca fiind o încălcare a demnităţii şi vieţii intime a persoanei, garantate de art. 26 din Legea fundamentală19 şi de prevederi internaţionale ale drepturilor omului.
Grupul Areopag20 la 20 ianuarie a.c. a iniţiat campania „Nu cătuşelor electronice!”, având ca scop popularizarea informaţiilor legate de noile acte de identitate care conţin microcipuri. Prof. univ. dr. Pavel Chirilă, de la Asociaţia Filantropica Medicala „Christiana”21, de asemenea a atras atenţia că, după scandalul vaccinului Gardasil, avem de a face cu un nou experiment – noile permise auto conţin şi date medicale –, cu un nou atentat la adresa libertăţii românilor, căruia trebuie să i ne împotrivim categoric. „Suntem categoric împotriva cipurilor biometrice. Avem de a face atât cu o problemă religioasă, de conştiinţă, cât şi cu una a controlului total!”
De asemenea s-au exprimat mesaje de îngrijorare din partea unor preoţi parohi sau stareţi de mănăstiri22, care avertizează că măsura paşapoartelor şi a preconizatelor cărţi de identitate biometrice vine în contradicţie cu libertatea religioasă a persoanei, încălcând dreptul la credinţă şi la exprimarea ei potrivit propriilor convingeri ale fiecăruia. Legea paşapoartelor biometrice nu instituie nicio garanţie în acest sens, spre deosebire de regimul vechilor cărţi de identitate (OG 69 din 2002) care prevedea, prin Ordinul Ministerului de Interne 1190 din 200123 (acum devenit inaplicabil), că „persoanele care refuză cartea de identitate din motive religioase primesc buletine de tip vechi”. Libertatea de a alege pe temei religios este recunoscută şi de art. 4 alin. 1 din Legea 446 din 2006 privind serviciul militar: „Cetăţenii care, din motive religioase sau de conştiinţa, refuză să îndeplinească serviciul militar sub arme execută serviciul alternativ”. Mai mult, a fost subliniat caracterul nedemocratic al prevederilor legislative, întrucât în România nu a avut loc nicio dezbatere publică pe această temă, ţinând cont de convingerile religioase a aproape 90% din naţiune.
Mai dure sau mai moderate, aceste critici le putem considera îndreptăţite dacă avem în vedere modul în care au votat europarlamentarii români „Raportul privitor la regulile de emitere a paşapoartelor biometrice de către 30 de state europene începând cu luna iunie 2009”, iniţiat de Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi cel al Democraţilor Europeni din Portugalia24. Din totalul voturilor – 594 pentru, 37 de abţineri şi 51 împotrivă – niciun reprezentant român nu a adus vreo obiecţie sau un amendament, singura abţinere venind din partea europarlamentarului (fost UDMR) Laszlo Tokes. Acesta nu este primul caz în care se observă slaba transparenţă a procesului decizional la nivel comunitar şi lipsa de atitudine a reprezentanţilor electoratului român.
IV. Ce este şi la ce foloseşte microcipul RFID?
Microcipul RFID este un circuit electronic de câţiva milimetri care înmagazinează şi transmite informaţii prin unde radio către un aparat de citire25. Primele microcipuri au apărut în anii ’70 în Statele Unite şi de atunci s-au perfecţionat continuu, ajungând să fie folosite în cele mai variate domenii ale industriei şi serviciilor, aplicate sau încorporate pe produsele din supermarket-uri, pe cărţi, pe medicamente, în mijloacele de transport în comun, la aparatele de securitate, pe paşapoarte şi acte de identitate, dar şi în şcoli sau închisori, ca dispozitive de urmărire, şi chiar implantate pe animale şi pe oameni.
Ceea ce a început ca un sistem de gestionare a mărfurilor s-a extins treptat, din anii ’90, la identificarea animalelor, şi în final la urmărirea şi monitorizarea persoanelor. Astfel, elevilor din unele şcoli li se aplică cipuri pe ghiozdane sau pe ceasuri, pentru a fi urmăriţi de părinţii lor, unele penitenciare folosesc brăţări electrice pentru controlul eficient al deţinuţilor, iar din 2004 anumite spitale26 implantează pacienţii lor cu cipuri pentru a le monitoriza simptomele şi evoluţia bolii. În asemenea cazuri s-au putut observa reacţii adverse27: arsuri, apariţia celulelor cancerigene în jurul cipului, migrarea acestuia în organism, sensibilitatea la radiaţii, electricitate sau câmpuri electromagnetice, precum şi o întreagă serie de alergii şi infecţii.
Autorităţile de securitate americane şi europene, dar şi instituţiile publice şi marile companii de mărfuri susţin o politică de extindere a folosirii cipului în practic toate domeniile vieţii, fără un control legislativ naţional şi în ciuda protestelor care răzbat din partea asociaţiilor de protecţia consumatorilor şi a celor pentru apărarea drepturilor civile28.
V. Lipsa de securitate a microcipului
Cipurile încorporate în paşapoartele biometrice şi în actele de identitate pot conţine substanţial mai multe informaţii faţă de simplul cod de bare, pe care îl încorporează şi îl înlocuiesc. Nu există nici o garanţie că pe lângă nume şi adresă, nu vor fi trecute de pildă şi datele medicale, cazierul persoanei, anumite tulburări de care suferă, detalii despre alte persoane din viaţa sa, despre evenimente la care a luat parte, ori chiar opţiunile sale politice sau religioase. Acest minuscul cip este dosar electronic la purtător, pe el putând fi adăugate sau şterse orice fel de date, de la distanţă şi la bunul plac al supraveghetorului. Deşi încă se folosesc în paralel, se urmăreşte înlocuirea treptată a codului de bare prin cipul electronic, probabil cu păstrarea sistemului de citire prin repetarea cifrei 6.
Informaţiile conţinute pe cipurile pasive pot fi citite de la 10 metri distanţă29, fără ca purtătorul să-şi dea seama şi fără consimţământul său, iar cele de pe cipurile active, dotate cu antenă de emisie, chiar până la 100 metri30, în funcţie de puterea aparatului de citire. De exemplu un scanner aflat la aeroport va citi de la depărtare datele de pe cipul din paşaport fără ca titularul să ştie, chiar cu actul în buzunar. Securitatea informaţiilor este extrem de fragilă, orice persoană cu puţine cunoştinţe şi aparatură putând intra în posesia lor. Paşapoartele biometrice produse în Marea Britanie au fost fraudate în 48 de ore31 de la intrarea în circulaţie, iar cele americane, care oficial puteau fi citite doar de la distanţă mică, de câţiva centimetri, au fost supuse unui experiment de citire de la peste 10 metri distanţă32. Aparatele de citire – scannerele – pot fi montate în orice încăpere, nu doar în instituţiile publice avizate, spre exemplu într-o şcoală, într-un magazin, într-un birou, încadrat în tocul uşii sau în tavan ori în aparatul de aer condiţionat. Datele oricărei persoane care are la ea actele de identitate – carte de identitate, permis auto, paşaport – pot fi citite instantaneu şi încorporate într-o bază de date, iar cipurile avansate pot înregistra şi sunetele din jur33. Aplicaţiile sunt practic nelimitate. Fie că ne aflăm la serviciu, la cumpărături, la spital sau în orice alt loc, nu ne dăm seama când suntem scanaţi. Cipul poate emite un semnal de localizare a posesorului34, asemănător sistemelor GPS, şi poate fi urmărit constant de către o staţie terestră. Dacă telefoanele mobile sunt urmărite oriunde dintr-un satelit, să ne închipuim ce poate face un satelit când e vorba de un cip ce poate primi şi transmite informaţii şi care conţine mult mai multe date personale decât un telefon mobil.
Printre avantajele prezentate de cei care implementează sistemul microcipurilor se numără securitatea sporită a persoanei, combaterea infracţionalităţii, prevenirea fraudelor. În realitate am văzut că noile acte biometrice sunt mult mai uşor de fraudat, iar fragilitatea sistemului de date creşte numărul de infractori potenţiali. Între un act de identitate cu foi şi cu elemente grafice imprimate şi unul cu circuite electronice cu informaţii codate, întotdeauna va fi mai uşor de fraudat cel din urmă. Dacă înainte existau câteva cazuri de furt de identitate la 1.000 de oameni, acum o singură persoană cu aparatură corespunzătoare poate citi şi descărca datele tuturor celor 1.000 de oameni. Unde este securitatea? La fel şi dacă vorbim de bani lichizi şi bani electronici, a căror securitate este mult mai fragilă. E mai probabil în zilele noastre să ne golească cineva banii din cont prin operaţiuni informatice, decât să ne deposedeze de bani lichizi prin tâlhărie.
Un studiu efectuat de The Identity Theft Resource Center arată că în anul 2008 cazurile de pierdere a datelor şi de accesare neautorizată au crescut brusc, cu 47%, faţă de 200735.
Astfel, din datele publice privind pierderea datelor personale în SUA, rezultă 251.175.706 de înregistrări pierdute sau accesate fraudulos începând cu ianuarie 2005, fiind implicate companii binecunoscute (Eastman Kodak, FedEx), unităţi de învăţământ, unităţi de control al sănătăţii publice şi spitale, servicii de utilităţi publice36.
În august 2008, o companie privată din Marea Britanie a pierdut datele despre 10.000 de infractori şi 84.000 de deţinuţi şi 30.000 de înregistrări din registrul naţional al Poliţiei. BBC estimează că în perioada ianuarie-aprilie 2008, s-au pierdut informaţii confidenţiale ale aproximativ 4.000.000 de cetăţeni ai Marii Britanii37.
Cu toate acestea, în timp ce controlul posesorului asupra siguranţei datelor personale este nul, s-a observat că legislaţia privind protecţia acestor date tinde să pedepsească victimele şi nu instituţiile vinovate de pierderea lor38.
VI. Riscurile dezvoltării tehnologice contemporane
Cele mai avansate cercetări ştiinţifice privind interacţiunea dintre organismul uman şi aparatura electronică intră în cea mai mare parte sub incidenţa secretului militar. Există motive întemeiate să credem că rezultatele depăşesc cu mult ceea ce un om obişnuit îşi poate imagina.
Într-o revistă editată de Departamentul de Justiţie American39, autorul, director al Consiliului de Politici pentru Cercetări Penale al Statului Texas, prezintă posibilele tehnologii care ar putea fi folosite în monitorizarea şi controlul infractorilor recidivişti şi comentează pe marginea ameninţărilor la adresa democraţiei pe care aceste tehnologii le ridică. O posibilă tehnică de coerciţie ar fi următoarea: „... am putea implanta un cip în violatorii recidivişti pentru a le monitoriza deplasările şi a le măsura nivelurile hormonale care controlează libidoul... Aceşti infractori ar putea fi paralizaţi instantaneu de substanţe chimice, eliberate de dispozitivul care li s-a implantat, dacă s-ar apropia de grădiniţe, şcoli şi locuinţe dotate cu sisteme de alarmă speciale”.
Relevant este şi materialul extras din previziunile Forţelor Aviatice Americane elaborate în anul 1996. Citim în acest document40: „pare posibil să putem produce limbaj de mare fidelitate în corpul uman, creând posibilitatea de a sugestiona în mod secret şi de a direcţiona psihologic o persoană. Când un puls de microunde de mare putere de ordinul gigahertzilor loveşte corpul uman, apare o variaţie foarte mică de temperatură. Aceasta este asociată cu o dilatare instantanee a ţesutului uşor încălzit. Această dilatare este îndeajuns de rapidă pentru a produce o undă acustică. Dacă se foloseşte o secvenţă de pulsuri se poate crea un câmp acustic intern în intervalul de 5-15 kilohertzi, care este auzibil. În acest fel este posibil să se „vorbească” cu un adversar într-un mod cât se poate de tulburător pentru acesta”. Conform aceluiaşi raport „se pot controla emoţiile (deci şi acţiunile), produce somn, transmite sugestii, interfera atât cu memoria de scurtă cât şi cu cea de lungă durată, produce o serie de experienţe personale şi şterge o serie de experienţe personale...”. Toate aceste date au menirea de a ne face să întrezărim uriaşul potenţial tehnologic pe care l-a atins omenirea în secolul XXI. Ce vom face dacă această tehnologie se va afla în mâinile unor persoane sau grupuri fără responsabilitate şi fără conştiinţă?
VII. Aspecte morale
Omul este făcut după chipul lui Dumnezeu şi în vederea unei nesfârşite asemănări cu El. Cugetul ortodox are temeiuri pentru a susţine că acceptarea cipului pe actele de identitate este o înjosire a demnităţii de creştin şi ea are efecte în viaţa sufletească a celor care sunt de acord cu aceste măsuri. Acceptarea cipului pe actele de identitate este un compromis care duce la slăbirea credinţei şi a nădejdii în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Persistând în logica acestui compromis se va ajunge inevitabil la implantarea cipului în trupul uman. Prin această pecetluire creştinii îşi vor încredinţa viaţa unui sistem care se declară autonom faţă de Dumnezeu. Această pecetluire va fi într-un fel un nou botez, dar nu în numele lui Hristos şi ea va reprezenta intrarea simbolică, psihologică şi fizică în robia sistemului.
Cercetând informaţiile tehnice despre acest tip de acte, gândul nostru se îndreaptă imediat către descoperirea din Apocalipsă privind pecetluirea tuturor oamenilor, în vremea sfârşitului lumii, pe mâna dreaptă şi frunte cu ceva fără de care nu se va putea cumpăra şi nu se va putea vinde, dar care va constitui semnul Antihristului şi lepădarea de Hristos (Apocalipsa 13, 16-18). În zilele noastre se cunosc deja cazuri de persoane cărora li s-au implantat cipuri pe mâna dreaptă din motive de securitate, medicale sau economice.
Pe baza învăţăturii Bisericii înţelegem două aspecte. Mai întâi faptul că primirea actelor în forma actuală nu reprezintă pecetluirea finală.
Al doilea este conştiinţa că primirea lor este unul din ultimii paşi înaintea pecetluirii finale şi că această primire are drept consecinţă intrarea pe un drum al cărui capăt este acceptarea pecetluirii pe mână şi frunte şi apostazia. Dacă primim acum paşapoarte şi carnete de conducere cu cipuri, vom primi începând cu 1 ianuarie 2011 (conform OGU 184/2008) şi buletinele cu cip. Peste câţiva ani vom accepta fără probleme de conştiinţă îmbogăţirea cipurilor cu noi informaţii, care ne vor uşura legătura cu diverse instituţii medicale, informaţionale, comerciale; apoi ne va părea firească unificarea lor într-unul singur, care să încorporeze şi cărţile de credit. Peste alţi câţiva ani se va spune că, pentru a preveni pierderea şi furtul, este mai eficientă implantarea cipului în trupul omului. Va mai trece încă o perioadă şi se va ajunge la concluzia că, pentru buna funcţionare a societăţii, este strict necesar ca toţi oamenii să aibă implantate aceste cipuri pe frunte şi pe mâna dreaptă. Ce vom face atunci?
Să fim încredinţaţi că va fi mult mai greu de rezistat atunci decât acum, când nu ne aflăm în ultima fază! Obişnuindu-ne cu toate comodităţile asigurate de viaţa bazată pe o infrastructură controlată prin cipuri, ne va fi extrem de greu să renunţăm la toate înlesnirile pe care le avem.
Efortul pe care îl avem astăzi de făcut este să înţelegem corect ceea ce se întâmplă şi cum trebuie să acţionăm concret. Armele noastre sunt în primul rând cele duhovniceşti: postul şi rugăciunea, împreună-sfătuirea, smerenia şi sinceritatea cu care vom cere ajutor de la Dumnezeu. Nu cunoştinţele teoretice ne vor ajuta să ne păstrăm în credinţă, ci trăirea cât mai profundă a vieţii duhovniceşti. Tot binele pe care îl poate face omul izvorăşte din legătura cu Dumnezeu. Dacă-L avem pe Hristos, Hristos ne va dezlega toate întrebările şi ne va ajuta să biruim ispitele la vremea potrivită. De aceea principala noastră preocupare trebuie să fie dobândirea harului Duhului Sfânt. Dacă nu avem agonisit harul, la vremea încercărilor, oricât de bine informaţi am fi, nu vom avea putere să rezistăm şi ne vom lepăda de Dumnezeu.
În aceste momente dificile, toţi cei ce dorim binele României trebuie să ne unim în jurul Adevărului, să depăşim disensiunile, să nu ne lăsăm dezbinaţi de orgoliile personale. Grecia (în 1997) şi Serbia (în 2008) au reuşit să respingă introducerea actelor biometrice prin unitatea cu care poporul a acţionat.
VIII. Temeiuri juridice ale libertăţii persoanei
Din punct de vedere juridic, măsura introducerii actelor biometrice în România încalcă legile care garantează libertatea persoanei, din Constituţia României41, cât şi normele internaţionale ale drepturilor omului. Reproducem mai jos fragmente din prevederile respective:
• art. 8 din Carta drepturilor fundamentale UE42 (protecţia datelor cu caracter personal):
„1. Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc.
4.Aceste date trebuie tratate în mod loial, în scopuri precise şi pe baza consimţământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege. Orice persoană are drept de acces la datele colectate care o privesc şi să obţină rectificarea acestora.
5.Respectarea acestor reguli se supune controlului unei autorităţi independente”.
Art. 23 alin. 1 din Constituţia României – libertatea individuală:
„Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile”. Art. 25 din Constituţia României – libera circulaţie:
„(1) Dreptul la libera circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat.
(2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară”.
• Art. 26 din Constituţia României – viaţa intimă:
„(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
(2) Persoana fizică are dreptul sa dispună de ea însăşi, daca nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”.
• Art. 27 alin. 1 din Constituţia României – inviolabilitatea domiciliului (indirect):
„Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia”. (reamintim că cipul poate servi ca dispozitiv de localizare ori de înregistrare a sunetelor, pe care posesorul îl ia cu el la domiciliu)
• Art. 29 alin. 1 din Constituţia României – libertatea conştiinţei:
„Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale”.
• Art. 31 - dreptul la informaţie:
„(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
(2) Autorităţile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal”. (posesorul nu are acces la informaţiile din propriul cip; în raport cu acestea el este persoană neautorizată)
La vremea apariţiei cărţilor de identitate simple, dupa cum am mai spus, cetăţeanul putea alege: „persoanele care refuză cartea de identitate din motive religioase primesc buletine de tip vechi” (Ordinul 1190 din 31 iulie 2001 al Ministerului de Interne, acum scos din circulaţie). Sau HG 978/200643, de pildă, referitor la fotografiile de paşaport care lasă libertatea personalului monahal ca „fotografia poate fi realizată cu capul acoperit, pentru motive religioase”. O prevedere similară este şi art. 4 alin. 1 din Legea 446 din 200644 privind serviciul militar: „Cetăţenii care, din motive religioase sau de conştiinţă, refuză să îndeplinească serviciul militar sub arme execută serviciul alternativ”.
O garanţie fundamentală o oferă Carta Drepturilor Fundamentale a UE prin art. 10 – libertatea de gândire, de conştiinţa şi de religie. La alineatul 2 se prevede: „Dreptul la obiecţie pe motive de conştiinţă este recunoscut in conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestui drept”.
Este de remarcat că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) condamnă în mod clar reţinerea amprentelor digitale fără temei juridic. Astfel, într-un proces intentat de doi cetăţeni britanici statului Marii Britanii la CEDO, Marea Cameră a concluzionat45 la 28 februarie 2008 că : „reţinerea de mostre de celule şi a profilului ADN încalcă dreptul la viaţă privată, stipulat în Articolul 8 § 1 al Convenţiei Drepturilor Omului. Curtea consideră că amprentele digitale conţin informaţii unice despre persoană şi reţinerea lor fără consimţământul persoanei nu poate fi privită ca neutră sau insignifiantă. Reţinerea amprentelor digitale poate aşadar, în sine, să cauzeze importante îngrijorări privind viaţa privată şi, în consecinţă, constituie o interferenţă cu dreptul de a respecta viaţa privată.”
Aceste temeiuri sunt suficiente pentru a cere modificarea dispoziţiilor legale privind noile acte biometrice, astfel încât fiecare să aibă posibilitatea să accepte sau să respingă o măsură care constituie o ingerinţă în viaţa sa privată.
IX. Când statul greşeşte
Istoria arată că au existat decizii la nivel de stat care au influenţat în mod negativ întreaga populaţie a unei ţări sau a unei mari părţi din ea.
În Statele Unite, în anii ’60, medicamentul thaliomide46, contra greţurilor şi insomniei femeilor însărcinate, a fost declarat sigur în privinţa reacţiilor adverse. Rezultatul a fost tragic: mii de copii s-au născut malformaţi, cu braţe şi picioare ca înotătoarele peştilor.
Cazuri ca acesta au determinat apariţia organizaţiilor non-guvernamentale de protecţie a consumatorilor şi de monitorizare a posibilelor abuzuri ale statului. De asemenea, cetăţenii au înţeles că nu se pot încrede orbeşte în deciziile guvernanţilor. Astfel au apărut acţiuni de respingere a unor legi care lezau interesul populaţiei.
Un exemplu recent din ţara noastră este introducerea vaccinului Gardasil, împotriva cancerului de col uterin, la fete. Ministerul Sănătăţii a făcut acestui vaccin campanie în 2008, fără să atenţioneze că în Statele Unite se înregistraseră deja 25 de decese şi cifra uimitoare de 10.000 de cazuri de reacţii adverse47, însoţite de riscul pe termen lung de cancer sau sterilitate. Populaţia nu a avut încredere în această campanie şi doar 2,57% din elevele de clasa a IV-a vizate au acceptat vaccinul.
Există diverse motive pentru apariţia unor astfel de situaţii. Unul dintre acestea este faptul că deciziile luate de diverse organisme internaţionale au fost transplantate uneori în legislaţia noastră fără a se lua în calcul impactul lor social, neţinând cont de dorinţele şi necesităţile reale ale poporului român. De exemplu, în iunie 2008, europarlamentarii români au aprobat Tratatul de la Lisabona48 (noua formă a Constituţiei UE), fără amendamente, deşi 9 state încă nu o ratificaseră, iar celelalte o făcuseră cu rezerve. Din 387 de delegaţi români, unul singur a votat împotrivă, si acela doar din fronda: „Am votat împotriva Tratatului pentru ca România nu a avut nici o contribuţie la acest document. În momentul de faţă arătăm că la nivelul UE noi nu contăm. Am acceptat tot ceea ce ne-au propus europenii”49.
Un motiv în plus de îngrijorare pentru securitatea persoanei îl constituie recenta lege 298 din 18 noiembrie 200850 privind reţinerea informaţiilor. Aceasta obligă furnizorii reţelelor publice de comunicaţii (operatorii de telefonie fixă şi mobilă) şi furnizorii de comunicaţii electronice (operatorii de Internet) să reţină, să păstreze şi să predea, la cerere, autorităţilor competente, date privind convorbirile telefonice şi mesajele pe Internet. Datele trebuie păstrate timp de 6 luni de la înregistrare, şi pot fi cerute în cadrul unui proces în principiu numai de către judecător sau procuror (art. 3 alin. 2). Adevăratul nucleu al legii pare a fi însă art. 20, din care cităm un fragment: „În scopul prevenirii şi contracarării ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, organele de stat cu atribuţii în acest domeniu pot avea acces la datele reţinute”. Aceasta înseamnă că orice agenţie, comisie sau corp guvernamental, poate fi uşor împuternicit să prelucreze aceste date, în numele securităţii naţionale. Prevalenţa puterii politice asupra puterii judecătoreşti a creat dintotdeauna deviaţii în bunul mers al societăţii, cu urmări asupra siguranţei individuale.
Legat de această lege şi de problema paşapoartelor biometrice, s-a exprimat avocatul şi senatorul român Iulian Urban. În cadrul interviului publicat în Curentul din 22 ianuarie 200951, cu titlul „Noile măsuri pot fi anticamera unui nou tip de dictatură”, acesta a sesizat tendinţa spre centralism: „oamenii sunt invitaţi sau, mai degrabă, împinşi către momentul la care vor ajunge complet dependenţi de sistem, de tehnologie şi existenţa lor nu va mai fi posibilă în afara sistemului. Aşa că, referitor la «siguranţă», eu cred că de fapt nu există siguranţă a cetăţenilor, există doar o mână de cetăţeni care controlează, prin sintagma „securitate a statului”, pe ceilalţi cetăţeni”.
Aceste exemple ne arată că, în ultimă instanţă, nu putem încredinţa total statului responsabilitatea pentru viaţa noastră.
X. Concluzii
Toate datele prezentate mai sus ne trezesc îngrijorarea cu privire la viitorul libertăţii persoanei şi a respectării conştiinţei religioase în România. Cipurile de pe noile acte de identitate şi călătorie nu prezintă siguranţă tehnică, informaţiile de pe ele putând fi cu uşurinţă deturnate şi folosite în scopuri contrare intereselor noastre.
În virtutea drepturilor fundamentale garantate de art. 23-31 din Constituţia României – libertatea persoanei, respectul vieţii private, libertatea de conştiinţă şi accesul la informaţie –, considerăm noile prevederi legale abuzive şi cerem cu fermitate respectarea dreptului fiecărui cetăţean de a accepta sau respinge actele de identitate biometrice, pe temeiul libertăţii convingerilor şi al conştiinţei religioase. Solicităm Parlamentului României, Guvernului, Bisericii şi instituţiilor publice interesate suspendarea de urgenţă a aplicării actelor normative OGU 94/2008 şi HG 1566/2008 privind paşapoartele electronice, a Directivei UE 126/2006 privind standardelor pentru permisele auto şi a OGU 184/2008 şi OG 69/2002 privind cărţile electronice de identitate precum şi iniţierea unei dezbateri publice la nivel naţional, pentru ca societatea românească să conştientizeze implicaţiile pe care le are introducerea noilor documente electronice faţă de protecţia libertăţilor cetăţeneşti şi a vieţii private.
Note
1. http://en.wikipedia.org/wiki/RFID.
2. ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 94 din 24 iunie 2008 pentru stabilirea unor măsuri privind punerea în circulaţie a paşapoartelor electronice, precum şi producerea altor documente de călătorie publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 485 din 30 iunie 2008.
3. HOTĂRÂRE nr. 1.566 din 25 noiembrie 2008 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 557/2006 privind stabilirea datei de la care se pun în circulaţie paşapoartele electronice, precum şi a formei şi conţinutului acestora publicată în: MONITORUL OFICIAL nr. 842 din 15 decembrie 2008.
4. http://eur-lex.europa.eu.
5. III. ORDIN nr. 1.455 din 25 septembrie 2006 privind forma, dimensiunile şi conţinutul permisului de conducere publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 5 octombrie 2006
6. http://eur-lex.europa.eu.
7. ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 184 din 25 noiembrie 2008 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate publicată în: MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 2 decembrie 2008.
8. NORME METODOLOGICE din 16 noiembrie 2004 pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate, republicată, precum şi a formei şi conţinutului cărţii electronice de identitate MONITORUL OFICIAL nr. 1.113 din 27 noiembrie 2004.
9. Pentru conţinutul acestor acte normative vezi anexa I.
10. http://victor-roncea.blogspot.com/2009/01/controversa-securitate-versus-libertate.html
11. http://en.wikipedia.org/wiki/Food_and_Drug_Administration
12. http://en.wikipedia.org/wiki/RFID#Identification_of_patients_and_hospital_staff
13. http://en.wikipedia.org/wiki/Microchip_implant_(human)#Ethical_Questions
14. Vezi anexa II.
15. Vezi anexa III.
16. http://victor-roncea.blogspot.com/2009/01/s-nascut-coalitia-impotriva-statului.html
17. http://www.petitiononline.com/NU666/petition.html
18. http://portal.just.ro
19. http://www.monitoruloficial.ro
20. http://proortodoxia.wordpress.com/
21. http://victor-roncea.blogspot.com/2009/01/sunt-categoric-impotriva-cipurilor.html
22. http://proortodoxia.wordpress.com/
23. Ordinul era de circulaţie internă, nefiind publicat în Monitorul Oficial, iar pe măsură ce vechile buletine au fost scoase din circulaţie actul a căzut în desuetudine (inaplicare prin trecerea timpului).
24. http://www.calauzaortodoxa.ro/stiri/cum-au-votat-europarlamentarii-romani-pentru-pasapoartele
-biometrice-fara-ca-noi-sa-stim-nimic/
25. http://en.wikipedia.org/wiki/RFID
26. http://en.wikipedia.org/wiki/RFID#Identification_of_patients_and_hospital_staff
27. http://en.wikipedia.org/wiki/Microchip_implant_(human)#Possible_problems
28. http://en.wikipedia.org/wiki/RFID#Privacy
29. http://en.wikipedia.org/wiki/RFID#Passports
30. http://en.wikipedia.org/wiki/RFID#Libraries
31. http://en.wikipedia.org/wiki/RFID#Passports_2; vezi şi anexa IV
32. http://en.wikipedia.org/wiki/RFID#Passports
33. http://en.wikipedia.org/wiki/RFID#History
34. http://en.wikipedia.org/wiki/RFID
35. http://www.infoworld.com/article/09/01/07/Data_breaches_rose_sharply_in_2008
_says_study_1.html
36. www.privacyrights.org/ar/ChronDataBreaches.htm
37. http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/politics/7575989.stm
38. arstechnica.com/news.ars/post/20070314-breaches-of-data-blaming-the-myth.html
39. Tony Fabelo, “Technocorrections”: The Promises, the Uncertain Threats, Sentencing and Corrections, No 5, Mai 2000; disponibil electronic la adresa de internet http://www.ncjrs.gov/pdffiles1/nij/181411.pdf.
40. US Air Force, New World Vistas: Air and Space Power for the 21st Century – Ancillary Volume, Scientific Advisory Board (USAF), Washington, DC, Document # 19960618040, 1996, pp. 89-90; disponibil electronic la adresa de internet http://www.au.af.mil/au/awc/awcgate/vistas/ancillary.pdf
41. http://www.constitutia.ro/const.htm
42. http://eur-lex.europa.eu/ro/treaties; (Carta este un capitol al Tratatului de la Lisabona privind Uniunea Europeană – Constituţia UE revizuită – semnat la 13 decembrie 2007. România a ratificat Tratatul de la Lisabona prin lege în 2007, iar prin ratificare Carta Drepturilor Fundamentale a devenit obligatorie din punct de vedere juridic)
43. HOTĂRÂRE nr. 978 din 2 august 2006 pentru modificarea art. 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetăţenilor romani în străinătate, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 94/2006 publicată în: MONITORUL OFICIAL nr. 672 din 4 august 2006
44. LEGE nr. 446 din 30 noiembrie 2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare publicată în: MONITORUL OFICIAL nr. 990 din 12 decembrie 2006
45. Decizia CEDO în dosarul S. şi Marper împotriva Marii Britanii (dosarele 30562/04 şi 30566/04), http://www.echr.coe.int/ECHR/EN/Header/Press/Multimedia/Webcasts+of+public+hearings/
46. Articolul „De ce nu putem crede în Gardasil” din revista „Presa Ortodoxă”, nr. 1 / 2008, editată de Asociaţia pentru apărarea familiei şi copilului.
47. Articolul „Dragostea doamnei Albright” din revista „Presa Ortodoxă”, nr. 1 / 2008, editată de Asociaţia pentru apărarea familiei şi copilului.
48. http://europa.eu/lisbon_treaty/full_text/index_ro.htm
49. http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articlesdisplayArticle/articleID_12457/
Tratatul-de-la-Lisabona-a-fost-ratificat-cu-un-vot-impotriva.html
50. LEGE nr. 298 din 18 noiembrie 2008 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, precum şi pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice publicată în: MONITORUL OFICIAL nr. 780 din 21 noiembrie 2008
51. http://www.curentul.ro/2009/index.php/Actualitate/Iulian-Urban-Noile-masuri-pot-fi
-anticamera-unui-nou-tip-de-dictatura.html
* * *
Anexa I
- Fragmente de acte normative relevante -
I.HOTĂRÂRE nr. 1.566 din 25 noiembrie 2008 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 557/2006 privind stabilirea datei de la care se pun în circulaţie paşapoartele electronice, precum şi a formei şi conţinutului acestora
II.ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 94 din 24 iunie 2008 pentru stabilirea unor măsuri privind punerea în circulaţie a paşapoartelor electronice, precum şi producerea altor documente de călătorie
III.ORDIN nr. 1.455 din 25 septembrie 2006 privind forma, dimensiunile şi conţinutul permisului de conducere
VI.ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 184 din 25 noiembrie 2008 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate
V.NORME METODOLOGICE din 16 noiembrie 2004 (*actualizate*) pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate, republicată, precum şi a formei şi conţinutului cărţii electronice de identitate
VI.LEGE nr. 298 din 18 noiembrie 2008 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, precum şi pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice
VII.HOTĂRÂRE nr. 978 din 2 august 2006 pentru modificarea art. 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetăţenilor romani în străinătate, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 94/2006
VIII.LEGE nr. 446 din 30 noiembrie 2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare
IX.CONSTITUTIA DIN 31/10/2003 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 767 din 31/10/2003 Modificata şi completata prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003.
X.CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE Jurnalul Oficial C 303 , 14/12/2007 p. 0001 – 0016 20071214
––––––––––––––––––
I. HOTĂRÂRE nr. 1.566 din 25 noiembrie 2008 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 557/2006 privind stabilirea datei de la care se pun în circulaţie paşapoartele electronice, precum şi a formei şi conţinutului acestora EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 842 din 15 decembrie 2008
ART. I
Hotărârea Guvernului nr. 557/2006 privind stabilirea datei de la care se pun în circulaţie paşapoartele electronice, precum şi a formei şi conţinutului acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 2 mai 2006, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 1, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 1. - (1) Se stabilesc paşapoartele cu date biometrice incluse, denumite în continuare paşapoarte electronice, având forma şi conţinutul prevăzute în anexele nr. 1-6, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.”
ANEXA 3
FORMA ŞI CONŢINUTUL paşaportului electronic simplu
Culoarea copertei: Coperta I (exterior) României
Coperta I (interior):
Mărimea:
Numărul de pagini:
Numărul paşaportului
Numerotarea paginilor:
Pagina cu datele de identificare ale titularului, poziţionată între coperta I (interioară) şi pagina 1:
Europeană, România, stema
Paşaport
Semn distinctiv paşaport electronic
România, stema României în tehnologie intaglio
bandă heliogravată
125 x 88 mm
- perforat prin paginile 1-32, inclusiv coperta a II-a, iar pe pagina din policarbonat, gravat laser
- tipărită în partea de jos a fiecărei pagini şi în filigran
NOTĂ:
Rubricile vor fi numerotate. Denumirile rubricilor vor fi redactate în limbile română, engleză şi franceză.
NOTĂ:
Caracteristicile, rubricaţia, numărul şi tipul elementelor de siguranţă trebuie să fie în conformitate cu prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2.252/2004 privind standardele pentru elementele de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoarte şi în documente de călătorie emise de statele membre, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 385 din 29 decembrie 2004, şi ale Deciziei Comisiei C(2005)409 pentru stabilirea specificaţiilor tehnice aferente dispozitivelor de securitate şi a elementelor biometrice integrate în paşapoarte şi în documentele de călătorie emise de statele membre. Acestea vor putea fi adaptate în funcţie de dinamica reglementărilor Uniunii Europene în domeniu.
––––––––––––––––––
II. ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 94 din 24 iunie 2008 pentru stabilirea unor măsuri privind punerea în circulaţie a paşapoartelor electronice, precum şi producerea altor documente de călătorie
EMITENT: GUVERNUL PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 485 din 30 iunie 2008
Ţinând cont de:
- faptul că de la data aderării la Uniunea Europeană prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2.252/2004 privind standardele pentru elementele de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoarte şi în documente de călătorie emise de statele membre, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 385 din 29 decembrie 2004, şi ale Deciziei Comisiei nr. C(2005)409 pentru stabilirea specificaţiilor tehnice aferente dispozitivelor de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoarte şi în documente de călătorie emise de statele membre sunt obligatorii şi direct aplicabile în România; (...)
- faptul că a fost deja declanşată procedura necontencioasă împotriva României, premergătoare acţiunii în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene,
ţinând seama de faptul că aceste elemente constituie situaţii extraordinare vizând interesul public şi contribuie la îndeplinirea obligaţiilor asumate de România, potrivit calităţii sale de stat membru al Uniunii Europene, şi la evitarea acţionării ţării noastre în justiţie în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene,
în temeiul 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
ART. I
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 199/2000 privind înfiinţarea Companiei Naţionale „Imprimeria Naţională” - S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 noiembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 402/2001, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează:
1. La articolul 7, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins:
„(2-1) Compania Naţională «Imprimeria Naţională» - S.A. produce, cu titlu de exclusivitate, în condiţiile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2.252/2004 şi ale Deciziei Comisiei nr. C(2005)409, paşapoarte electronice, permise de şedere şi documente de călătorie care se eliberează străinilor, colantul uniform de viză, paşapoarte temporare, titluri de călătorie pentru cetăţenii români, titluri de călătorie provizorii pentru cetăţenii din statele membre ale Uniunii Europene, colante pentru vize biometrice, formulare pentru aplicarea vizei volante, precum şi alte documente ale căror specificaţii tehnice sunt clasificate „secret UE”.
2. La articolul 6 „Obiectul de activitate”, litera A „Activităţi principale” din anexa „Statutul Companiei Naţionale «Imprimeria Naţională» - S.A.”, după litera b) se introduc nouă noi litere, literele b-1)-b-9), cu următorul cuprins:
„b-1) producerea, cu titlu de exclusivitate, a paşapoartelor electronice (diplomatice, de serviciu şi simple);
17 b-9) producerea, cu titlu de exclusivitate, a altor documente ale căror specificaţii tehnice sunt clasificate «secret UE».” (?! - nota noastra)
ART. II
(1) Personalizarea paşapoartelor electronice se realizează de către Centrul Naţional Unic de Personalizare a Paşapoartelor Electronice, care va funcţiona în structura Direcţiei generale de paşapoarte din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.
––––––––––––––––––
III. ORDIN nr. 1.455 din 25 septembrie 2006
privind forma, dimensiunile şi conţinutul permisului de conducere
EMITENT: MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 5 octombrie 2006
Anexa nu prevede ca în cazul paşapoartelor biometrice: „datele informatizate citibile optic (MRZ), mediul de stocare electronică a datelor biometrice ale persoanei”. (n.n.) Ordinul 1455 este singurul act normativ care reglementează forma actuală a permiselor de conducere în România, şi deocamdată este singurul care trebuie să se aplice în domeniu.
ART. 1) Forma, dimensiunile şi conţinutul noului permis de conducere sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 2) Punerea în circulaţie a noului model al permisului de conducere se face de la data aderării României la Uniunea Europeană.
ART. 3) 16.Permisele de conducere model 1995, aflate în circulaţie la data intrării în vigoare a prezentului ordin, se eliberează în continuare, pana la data aderării României la Uniunea Europeană.
17.Permisele de conducere prevăzute la alin. (1) rămân valabile după data aderării României la Uniunea Europeană, pana la expirarea acestora.
ANEXA
FORMA, DIMENSIUNILE ŞI CONŢINUTUL
permisului de conducere model 2007 (comunitar)
1. Forma este dreptunghiulara, având aspectul unei cărţi de credit. Suportul este din policarbonat, iar personalizarea, prin gravare cu laser. Permisul de conducere prezintă următoarele elemente pentru prevenirea falsificării:
suport inert UV;
background rezistent la contrafacere prin scanare, tipărire sau copiere, care sa nu cuprindă culorile primare, cu cel puţin doua culori speciale;
microscriere;
printare curcubeu;
pozitiv şi negativ guilloche;
elemente optice variabile;
în zona fotografiei, acesta se va suprapune la margine cu un pattern mai slab din background;
tipărire parţială tactila;
elemente vizibile şi opace fluorescente;
elemente opace şi transparente IR;
caracteristici swoosh;
holograma;
fereastra transparenta;
tipărire prismatica;
tipărire cu grosime variabila.
––––––––––––––––––
IV. ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 184 din 25 noiembrie 2008 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 2 decembrie 2008
Având în vedere existenţa unor factori de natură obiectivă care determină imposibilitatea introducerii, respectiv eliberării şi utilizării cărţilor electronice de identitate începând cu data de 1 ianuarie 2009, aşa cum prevede Ordonanţa Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, (...)
luând în considerare faptul că timpul rămas până la sfârşitul actualei sesiuni parlamentare nu permite adoptarea unei legi în acest sens, nici măcar cu procedura de urgenţă prevăzută la art. 76 alin. (3) din Constituţia României, republicată, până la împlinirea termenelor prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 69/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
întrucât toate aceste elemente vizează interesul public şi constituie situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
ARTICOL UNIC
Ordonanţa Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 15 septembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 1, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„Art. 1. - (1) Începând cu data de 1 ianuarie 2011 se introduce cartea electronică de identitate.”
2. Articolul 3 va avea următorul cuprins:
„Art. 3. - Începând cu data de 1 iulie 2010 se realizează platforma-pilot pentru constituirea sistemului informatic de emitere a cărţii electronice de identitate.”
3. La articolul 4 alineatul (2), literele a)-c) vor avea următorul cuprins:
„a) în municipiile reşedinţă de judeţ, până la data de 31 decembrie 2012;
b) în celelalte municipii şi oraşe, până la data de 31 decembrie 2013;
c) în comune, până la data de 31 decembrie 2014.”
––––––––––––––––––
V. NORME METODOLOGICE din 16 noiembrie 2004 (*actualizate*)
pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate, republicată, precum şi a formei şi conţinutului cărţii electronice de identitate (actualizate pana la data de 5 ianuarie 2006*)
EMITENT: GUVERNUL
ART. 1
1.Cartea electronica de identitate este documentul prin care, potrivit legii, se face dovada identităţii, a domiciliului şi a cetateniei romane.
2.Cartea electronica de identitate conţine datele de identificare ale titularului, în format tipărit şi în format electronic.
3.Pot înscrie date pe suportul de memorare electronica a informaţiilor al documentului prevăzut la alin. (1) toate instituţiile publice care au competente prevăzute de lege în acest sens.
4.Înscrierea unor date de către alte instituţii sau autorităţi decât cele prevăzute la alin. (3), precum şi de către alte persoane juridice se poate face numai dacă exista acordul expres dat în acest sens de către titularul cărţii electronice de identitate.
5.Pentru scopurile prevăzute la alin. (3) şi (4), se definesc doua tipuri de suport de memorare electronica a informaţiilor:
a).circuit integrat de tip smartcard (cip – n.n.);
b).banda optica.
6.Pentru suporturile de tip smartcard (cip) sunt abilitate sa înscrie date numai Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informatiei, care poate delega aceasta competenta Autorităţii de certificare organizate potrivit legii.
7.Celelalte instituţii, autorităţi şi persoane juridice prevăzute la alin. (3) şi (4) pot înscrie date în format electronic exclusiv pe banda optica.
ART. 2
Cartea electronica de identitate se eliberează pentru o perioada de 10 ani.
ART. 6
(2) Datele înscrise pe suportul de memorare electronica a informaţiilor nu pot fi şterse, iar orice modificare ulterioara a acestora se realizează, în condiţiile legii, numai prin adaugare la cele anterioare.
––––––––––––––––––
VI. LEGE nr. 298 din 18 noiembrie 2008
privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, precum şi pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 780 din 21 noiembrie 2008
ART. 3
(1) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia de a asigura, pe cheltuială proprie, crearea şi administrarea unei baze de date în format electronic, în vederea reţinerii următoarelor categorii de date, în măsura în care sunt generate sau prelucrate de aceştia:
a).date necesare pentru urmărirea şi identificarea sursei unei comunicări;
b).date necesare pentru identificarea destinaţiei unei comunicări;
c).date necesare pentru a determina data, ora şi durata comunicării;
d).date necesare pentru identificarea tipului de comunicare;
e).date necesare pentru identificarea echipamentului de comunicaţie al utilizatorului sau a dispozitivelor ce servesc utilizatorului drept echipament;
f) date necesare pentru identificarea locaţiei echipamentului de comunicaţii mobile.
1.Datele se reţin timp de 6 luni de la momentul efectuării comunicării.
2.Cheltuielile legate de crearea şi administrarea bazei de date sunt deductibile fiscal.
ART. 11
(1) În aplicarea prevederilor prezentei legi sunt interzise interceptarea şi reţinerea conţinutului comunicării sau a informaţiilor consultate în timpul utilizării unei reţele de comunicaţii electronice.
ART. 16
1.Solicitarea transmiterii de date reţinute potrivit prezentei legi se realizează numai după ce a fost începută urmărirea penală, cu autorizarea motivată a preşedintelui instanţei (...)
2.În caz de urgenţă, (...), procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau căruia i-ar reveni această competenţă poate să autorizeze, prin ordonanţă motivată, solicitarea transmiterii de date reţinute, (...).
ART. 20
În scopul prevenirii şi contracarării ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, organele de stat cu atribuţii în acest domeniu pot avea acces, în condiţiile stabilite prin actele normative ce reglementează activitatea de realizare a securităţii naţionale, la datele reţinute de furnizorii de servicii şi reţele publice de comunicaţii electronice.
––––––––––––––––––
VII. HOTĂRÂRE nr. 978 din 2 august 2006
pentru modificarea art. 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetăţenilor romani în străinătate, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 94/2006
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 672 din 4 august 2006
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, Guvernul României adopta prezenta hotărâre.
ARTICOL UNIC
Litera c) a alineatului (1) al articolului 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetăţenilor romani în străinătate, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 94/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 27 ianuarie 2006, se modifica şi va avea următorul cuprins:
„c) doua fotografii color identice ale titularului, cu dimensiunile 35x45 mm. Fotografiile trebuie sa reprezinte fizionomia actuala a titularului şi sa fie realizate din fata, pe un fond clar, neutru şi de o singura culoare, astfel încât sa permită identificarea conturului capului. Titularul nu trebuie sa aibă capul acoperit şi ochii inchisi, iar expresia fetei acestuia trebuie sa reprezinte o stare comuna. Prin excepţie, fotografia poate fi realizată cu capul acoperit, pentru motive religioase, cu condiţia ca fata titularului, de la baza barbiei şi pana la frunte, sa fie vizibila în mod clar şi fără umbre de lumina.”
VIII. LEGE nr. 446 din 30 noiembrie 2006
privind pregătirea populaţiei pentru apărare
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 990 din 12 decembrie 2006
ART. 4
(1) Cetăţenii care, din motive religioase sau de constiinta, refuza sa îndeplinească serviciul militar sub arme executa serviciul alternativ. (2) Modul de executare şi durata serviciului alternativ se stabilesc prin hotărâre a Guvernului
––––––––––––––––––
IX. CONSTITUTIA DIN 31/10/2003
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 767 din 31/10/2003
Modificata şi completata prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003.
TITLUL II, CAPITOLUL II
Drepturile şi libertăţile fundamentale
Art. 22 Dreptul la viata şi la integritate fizica şi psihica
1.Dreptul la viata, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihica ale persoanei sunt garantate.
2.Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.
Art. 23 Libertatea individuala
(1) Libertatea individuala şi siguranta persoanei sunt inviolabile.
Art. 25 Libera circulatie
1.Dreptul la libera circulatie, în tara şi în strainatate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitarii acestui drept.
2.Fiecarui cetatean îi este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta în orice localitate din tara, de a emigra, precum şi de a reveni în tara.
Art. 26 Viata intima, familiala şi privata
1.Autoritatile publice respecta şi ocrotesc viata intima, familiala şi privata.
2.Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea însasi, daca nu încalca drepturile şi libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.
Art. 27 Inviolabilitatea domiciliului
(1) Domiciliul şi resedinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau ramâne în domiciliul ori în resedinta unei persoane fara învoirea acesteia.
Art. 28 Secretul corespondentei
Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.
Art. 29 Libertatea constiintei
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credintelor religioase nu pot fi îngradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrâns sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale.
Art. 31 Dreptul la informatie
1.Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi îngradit. 2.Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
Art. 53 Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati
1.Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrâns numai prin lege şi numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
2.Restrângerea poate fi dispusa numai daca este necesara într-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata în mod nediscriminatoriu şi fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.
––––––––––––––––––
X. CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE
Jurnalul Oficial C 303 , 14/12/2007 p. 0001 – 0016 20071214
Parlamentul European, Consiliul şi Comisia proclama in mod solemn textul urmator ca fiind Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Notă: Carta este un capitol al Tratatului de la Lisabona privind Uniunea Europeană (Constituţia UE revizuită) semnat la 13 decembrie 2007. România a ratificat Tratatul de la Lisabona prin lege în 2007, iar prin ratificare Carta Drepturilor Fundamentale a devenit obligatorie din punct de vedere juridic
TITLUL I DEMNITATEA
Art. 1 Demnitatea umana
Demnitatea umana este inviolabila. Aceasta trebuie respectata şi protejata.
TITLUL II LIBERTATILE
Art. 6 Dreptul la libertate şi la siguranta
Orice persoana are dreptul la libertate şi la siguranta.
Art. 7 Respectarea vietii private şi de familie
Orice persoana are dreptul la respectarea vietii private şi de familie, a domiciliului şi a secretului comunicatiilor.
Art. 8 Protectia datelor cu caracter personal
(1) Orice persoana are dreptul la protectia datelor cu caracter personal care o privesc. (2) Asemenea date trebuie tratate in mod corect, in scopurile precizate şi pe baza consimtamantului persoanei interesate sau in temeiul unui alt motiv legitim prevazut de lege. Orice persoana are dreptul de acces la datele colectate care o privesc, precum şi dreptul de a obtine rectificarea acestora.
(3) Respectarea acestor norme se supune controlului unei autoritati independente.
Art. 10 Libertatea de gandire, de constiinta şi de religie
1.Orice persoana are dreptul la libertatea de gandire, de constiinta şi de religie. Acest drept implica libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea individual sau colectiv, in public sau in particular, prin intermediul cultului, invatamantului, practicilor şi indeplinirii riturilor.
2.Dreptul la obiectie pe motive de constiinta este recunoscut in conformitate cu legile interne care reglementeaza exercitarea acestui drept.
***
Anexa II
1. Circulara Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Elene
NR. 2626 / 7 APRILIE 1997
Către cinstitul popor grec
Acordul Schengen şi legea pentru Protejarea individului la prelucrarea datelor cu caracter personal
Iubiţii noştri fii întru Domnul, har vouă de la Domnul Dumnezeu Atotţiitorul.
Sfântul Sinod al Bisericii Greciei, motivat de cele câte s-au scris, s-au auzit şi s-au petrecut de curând din pricina îngrijorării cauzate de Acordul Schengen şi de votarea legii pentru Protejarea individului la prelucrarea datelor cu caracter personal, studiind tema şi având în vedere cuvintele Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos: Dati Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Matei 22, 21), adresându-se credinciosilor săi fii, remarcă următoarele:
Dând Cezarului cele ale Cezarului”, Sfântul Sinod şi împreună cu dânsul orice crestin constient recunoaste că temele politicii externe şi ale protectiei interne de care depind bunăstarea poporului nostru în viata lui pământească sunt reglementate de către conducerea politică a Statului, care dă socoteală în fata poporului şi are obligatia de a se lupta pentru libertătile acestuia, pentru drepturile şi progresul său.
In paralel însă, Sfântul Sinod, dar împreună cu dânsul orice cetătean elen, are, potrivit Constitutiei, dreptul de a se interesa de exactitatea respectării drepturilor private şi a celor obstesti garantate constitutional. Astfel, Sfântul Sinod, cu convingerea că orice formulări oficiale pe o temă necunoscută până acum (precum este şi asa-numita îndosariere electronică”), nu sunt cu putintă a acoperi toate datele necunoscute ale chestiunii, face apel către guvern si, în general, către conducerea politică a tării noastre, de a lua în vedere în cadrul competentei şi a responsabilitătii sale orice explicatii legate de această temă. Iar în continuare să se îngrijească de o cât mai bună cu putintă protectie a persoanei fată de prelucrarea datelor cu caracter personal, prin proceduri legislative constitutionale şi să aducă îmbunătătirile cerute la recent votata lege.
Pe tema lui Antihrist şi a pecetluirii
Sfântul Sinod doreste a remarca însă că, o dată cu Acordul Schengen şi cu respectiva lege, a revenit în actualitate tema lui Antihrist şi a semnului său, despre care ne vorbeste Sfânta Carte a Apocalipsei.
Pe tema aceasta, deoarece are legătură directă cu credinta crestină şi cu mântuirea omului, Sfântul Sinod este îndreptătit să declare către toate forurile punctele sale de vedere, dând lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu”.
Asadar, cu tristete remarcăm că progresul civilizatiei în domeniul aplicatiilor electronice este legat, din păcate, de numărul 666, care este utilizat drept cod numeric principal în tehnologia respectivă. Acest număr este limpede mentionat în Sfânta Carte a Apocalipsei ca fiind numărul lui Antihrist. Despre însemnătatea acestui număr s-au scris şi s-au auzit multe opinii.
Biserica noastră primeste învătătura cum că Pecetea lui Hristos nu este un oarecare simbol exterior care se poate impune oamenilor prin fortă şi prin tiranie, ci este harul Sfântului Duh, pogorât prin Sfintele Taine ale Botezului şi Mirungerii numite peceti ale lui Hristos”, o pecete adevărată, luminată de Duhul”, după cum spune Sfântul Simeon Noul Teolog. şi pecetea lui Hristos o are şi o păstrează cel care mărturiseste că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, care a venit în lume în trup şi S-a făcut om pentru mântuirea noastră. Iar o pecete care se impune cu forta şi în mod tiranic nu este în stare a face nelucrătoare puterea lui Hristos.
In acelasi fel, pecetea lui Antihrist, despre care vorbeste Apocalipsa, nu este un simbol extern care se poate impune cu forta, peste voia şi împotrivirea omului, ci este despărtirea voluntară de viata harului Sfântului Duh prin lepădarea nesilită a credintei că Iisus este Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii. Pe această temă s-au scris însemnate studii de către sfinti clerici şi întelepti dascăli de teologie.
Numărul 666
Insă numărul 666, potrivit celor mentionate despre el în Apocalipsă este consfintit ca număr al lui Antihrist si, prin urmare, nu este cu putintă ca un crestin să nu fie interesat de introducerea intentionată şi sistematică a acestui număr în viata sa, şi îndeosebi în viata poporului elen care este aproape în totalitate crestin şi ortodox, indiferent cât de constient îsi trăieste fiecare om credinta.
Desigur, este posibil şi ca numărul 666 să fie un număr fără nici o importantă spirituală, asa cum este când apare în numerotarea filelor unei cărti cu multe pagini, sau un număr dintr-un ordin de înmatriculare. Insă ni se pare ciudat şi contradictoriu, pe de o parte, ca tara noastră să aibă mândria Pecetii lui Hristos, a credintei în Hristos şi în Sfânta Treime, în numele căreia s-a votat şi s-a consacrat Constitutia sa, şi a Sfintei Cruci care împodobeste în mod concret drapelul nostru, iar pe de altă parte să acceptăm ca normă de stat o situatie socială care permite să votăm legi (pe orice temă si, mai mult, pe o temă care are legătură directă cu omul şi cu credinta sa în Hristos, cu constiinta sa) în care să fie introduse subtil practici care presupun conformarea statului elen la sistemul electronic al cărui element de bază va fi codul numeric 666. Nu constituie acesta un dispret al cuvântului lui Dumnezeu ? Nu este provocare şi scandal pentru poporul nostru crestin ortodox ?
Prevedem că protestele pe această temă vor fi numeroase. Si, din păcate, vor fi directionate de cercuri care nu este cu putintă a fi supuse controlului Bisericii.
Să nu fie acceptat
Pentru aceasta, Sfântul Sinod se adresează Guvernului şi lumii politice a tării noastre şi consideră potrivit:
a. A nu fi acceptat drept cod numeric al sistemelor electronice de stat pentru protectia persoanei numărul 666. A se face respectate şi a se aplica la acest punct repetatele asigurări oficiale ale factorilor de conducere din diferite perioade de guvernare.
b. Să se facă o interventie la conducerea tărilor membre ale Uniunii Europene în care, chiar dacă unele state s-au declarat laice”, există însăsi tări crestine, cu politică crestină, şi să se ceară oficial înlocuirea numărului 666 în sistemul electronic central al Uniunii Europene cu oricare alt cod numeric. Cu un atât de mare progres al electronicii, oare nu e posibil să înlocuiesti un cod numeric ?
c. Sub nici un motiv să nu se aplice drept cod numeric numărul 666 în noul sistem de identitate al tării noastre, iar apartenenta religioasă să fie specificată obligatoriu între elementele înscrise pe noul tip de buletin.
Dacă se insistă în aplicarea legii, nu se va naste oare opinia conform căreia folosirea acestui număr nu este întâmplătoare? şi că în spatele acestei utilizări se ascunde ceva suspect?
Dăm slavă lui Dumnezeu pentru progresul civilizatiei, pentru toate darurile lui Dumnezeu către poporul nostru ortodox.
Dăm slavă lui Dumnezeu deoarece tara noastră este guvernată democratic, iar libertătile şi drepturile fiecărui individ sunt protejate de Constitutia tării şi de acordurile internationale până într-atât încât să fie respectate şi considerate inviolabile chiar şi drepturile individuale ale unei minorităti contrar constiintei”, fie şi dacă acestea vin în vădită contradictie cu interesele majoritătii.
Exprimăm convingerea că poporul nostru va primi cu bunăvointă mesajul duhovnicesc şi că, în consecintă, conducerea politică responsabilă va face tot ce este mai bine pentru a nu provoca unei părti a poporului nostru ortodox, dacă nu chiar întregii natiuni, probleme de constiintă.
După toate cele spuse şi privind înainte către zilele Mântuitoarelor Patimi şi ale învierii din morti a Mântuitorului Hristos, dorim întregului popor ortodox grec a ajunge cu întelepciune Sfintele Pasti, dăruindu-i binecuvântarea părintească a Bisericii şi chemând asupra tuturor harul lui Dumnezeu şi nemărginita Sa milă.
Semnează Presedintele Sfântului Sinod,
Arhiepiscopul Greciei,
SERAFIM,
urmat de semnăturile celorlalti membri ai Sfântului Sinod
Această circulară (2626/7 aprilie 1997) a fost citită în toate bisericile Greciei, în Duminica Ortodoxiei din anul 1997, iar mai apoi a fost publicată în oficiosul Sfântului Sinod, Pros ton lao (Către popor), nr. 21 din aprilie 1997.
––––––––––––––––
2. DECLARATIA
SFINTEI CHINONITE A MUNTELUI ATHOS
Karyes
21 august/ 3 septembrie 1997
Sfânta Chinonită
Sfântul Munte Athos Nr.
Protoc. F2 / 32 /1412
Comunicatul Sfintei Sinaxe Duble Extraordinare a Sfântului Munte
Sfânta Sinaxă Dublă Extraordinară a Sfântului Munte Athos, cercetând iarăsi importanta chestiune a Acordului Schengen şi a buletinelor electronice de identitate, a socotit necesar ca în continuarea declaratiilor sale anterioare să informeze cinstitul popor ortodox grec următoarele:
1. Impărtăsim nelinistea întregii Biserici, alăturându-ne spiritului recentelor comunicate ale Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, Sfântului Sinod Eparhial al Bisericii Cretei şi ale multor altor sfinte mitropolii şi sfinte mânăstiri.
2. Ca monahi ortodocsi, trăim permanent în duhul răstignirii şi al învierii, duh al plânsului de pocăintă dătător de bucurie şi al asteptării venirii Celui ''care a pornit ca un biruitor să biruiască” (Apocalipsa 6, 2). Considerăm de aceea necesar să amintim fiecărui crestin ortodox că împlinirea datoriei fundamentale a mărturisirii credintei noastre către Domnul nostru Iisus Hristos nu se poate împleti cu un duh de tulburare şi panică, duh care nu arată altceva decât lipsa de credintă şi de trăinicie a harului în inimă. Adâncirea studiului semnelor vremii şi constatarea cu certitudine a zilelor de pe urmă produc o bună neliniste care are drept rezultat încercarea unei pocăinte depline, a unei lupte hotărâte pentru biruirea patimilor noastre aducătoare de moarte şi a unei mai bune pregătiri pentru intrarea în împărătia Mielului cel înjunghiat. ''Fericiti cei ce spală vesmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vietii şi prin porti să intre în cetate !” (Apocalipsa 22, 14).
3. Căderea din dreapta credintă şi secularizarea, spiritul general de apostazie şi de înaintare în diverse rătăciri şi slujiri ale diavolului, saltul progresului tehnologic al sistemelor de înregistrare, arhivare şi supraveghere, universalizarea economiei şi constatarea încercării de pătrundere clandestină a simbolurilor anticrestine în domeniile vitale ale vietii sociale - cum sunt produsele comerciale, tranzactiile economice şi relatiile stat-cetăteni - fac cu adevărat mult prea palpabile şi apropiate cele pe care Sfântul Evanghelist Ioan le descrie în versetele 16-18, din capitolul 13 din de Dumnezeu insuflata Carte a Apocalipsei. Indreptătita neliniste şi protestele cinstitului popor nu au, desigur, scopul de a împiedica împlinirea desăvârsită a proorociilor la o vreme de care ''nimeni nu stie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei 24, 36).
4. Suntem însă îngrijorati şi protestăm, deoarece răceala şi indiferenta arătată fată de credinta şi traditia spirituală a unui popor crestin ortodox de către Guvernul său şi a reprezentantilor săi alesi poate pune Biserica, chiar şi Natiunea, într-o încercare inoportună şi în confuzie.
5. Declarăm încă o dată că datoria fundamentală a mărturisirii credintei, dar şi încrederea în cele câte Mângâietorul le-a predat ca proorocii în Biserica crestină ne obligă să refuzăm a accepta orice fel de buletin electronic de identitate cu Cod Numeric Matricol Unic (C.N.M.U.), ca aducând prejudicii libertătii persoanei şi constiintei noastre crestine.
6. Chemăm Guvernul şi pe reprezentantii alesi ai poporului grec să anuleze aplicarea, dăunătoare Natiunii, dar deja votată de Parlamentul ales, a Acordului Schengen, deoarece nu contine o garantare deplină a respectării secretului particular şi a prezumtiei de nevinovătie a cetăteanului şi contribuie în cel mai înalt grad la degradarea ortodoxiei neamului nostru, de vreme ce introduce discriminări inadmisibile pentru cetătenii tărilor terte.
7. Declarăm cinstitului popor grec că trăim ''buna” neliniste întru Dumnezeu pentru cele petrecute, în post şi rugăciune, stabilind în acest scop o priveghere de toată noaptea în Sfânta Biserică Protaton, duminică 8 / 21 septembrie 1997, de sărbătoarea Nasterii Maicii Domnului.
8. Fie ca rugăciunile Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, Mijlocitoarea tuturor şi Acoperitoarea Sfântului Munte şi a ortodocsilor de pretutindeni să-i întărească pe toti credinciosii în lupta comună a pocăintei, sfârsitului crestinesc şi a bunei mărturisiri şi să alunge de la natiune orice nouă ispită şi evolutie a evenimentelor care duc departe de izvoarele dătătoare de viată ale Traditiei noastre Crestine Ortodoxe.
Semnează întâistătătorii şi reprezentantii celor douăzeci de sfinte mânăstiri din Sfântul Munte Athos, prezenti la Sfânta Sinaxă Dublă Extraordinară
***
Anexa III
Şi Dumnezeu a creat drepturile civile: rezistenţa sârbă la introducerea cardurilor de identitate biometrice
de Filip Ejdus
Western Balkans Security Observer English Edition,
issue: 4 / 2007, pages: 62-68 on www.ceeol.com
„Datorita zarvei din mass-media creata de alegerile parlamentare, directiva guvernului din 17 ianuarie 2007 a trecut aproape neobservata. Aceasta directiva a fost trasata sub presiunea publicului, condus de un grup non-guvernamental şi Biserica Ortodoxa Sârbă. A îngheţat o parte a codului legal care tratează problema cardurilor de identitate, datând din iulie 2006, şi care prevedea instalarea obligatorie a unui cip biometric in noile carduri de identitate ale cetăţenilor. Directiva reprezintă o mica, deocamdată, dar eroica victorie a drepturilor civile asupra pătrunderii nelimitate a politicilor de securitate in toate sferele vieţii. De asemenea, aprobarea acestei directive reprezintă un pas semnificativ in direcţia democraţiei din Serbia. Arata faptul că societatea civila poate sa influenteze direct politicile guvernului atunci cand are suficiente argumente bazate pe valori umanistice.
Apare, totusi, intrebarea, de ce aripa dreapta, elementele clerice şi conservatoare, au luat asupra lor sarcina de a apara drepturile omului in timp ce publicul de orientare liberala nu a tacut ci, dimpotriva, a sprijinit proiectul de “cipizare” a cetatenilor Serbiei şi de inaugurare a unei asa zise societati de supraveghere.”
„Cuvantul biometrie isi are originile in cuvintele din greaca veche “bios” – “viata” şi “metron” – “a masura”. Biometria reprezinta “recunoasterea automata a unei persoane folosind trasaturi distinctive”. Aceste trasaturi pot fi “fizice”, cum sunt, de exemplu, amprentele palmare, digitale sau scanarea retinei sau pot fi “comportamentale”, cum ar fi semnatura persoanei, vocea, mersul sau stilul de scriere.
Folosirea biometriei nu este ceva nou. Primul caz cunoscut dateaza din secolul 14, in China. Cea mai larg folosita trasatura biometrica in ziua de azi, amprenta digitala, a fost introdusa de politia franceza in 1890. In anii 70 tehnologia biometrica a inceput sa fie folosita in scopuri comerciale, in special pentru securitatea cladirilor de pe Wall Street. Totusi, in urma atacurilor teroriste din New York şi Washington din 11 septembrie 2001, managementul biometric a devenit unul dintre stalpii de sustinere principali ai politicii globale de securitate anti-terorista. De atunci, folosirea tehnologiei biometrice a cunoscut o dezvoltare fara precedent in randurile publicului cat şi in sectorul privat.
Statele Unite ale Americii sunt, fara indoiala, initiatorul acestei expansiuni a tehnologiei biometrice. Actul de reforma al securitatii granitelor şi eliberarii vizelor in America stipula, in 2002, faptul ca tarile ai caror cetateni nu au nevoie de viza pentru a intra in SUA trebuie, in timp de doi ani, sa introduca pasapoartele biometrice daca doresc sa ramana scutiti de regulamentele privind viza. Pentru a indeplini cerintele americane de securitate şi dupa dobandirea unui consens politic, la intalnirea de varf de la Salonic din 2003, Consiliul European a aprobat “un act referitor la introducerea standardelor comune de securitate, pasapoartele biometrice şi alte documente de calatorie emise de catre statele membre”.
Pana la sfarsitul anului 2006 majoritatea statelor din Uniunea Europeana au inceput sa emita pasapoarte biometrice continand un microcip monitorizabil de la distanta, care contine, printre altele, o fotografie digitala şi semnatura detinatorului. Pentru ca UE hotarase sa introduca pasapoartele pentru cetatenii sai, ceruse, de asemenea, avand in minte liberalizarea vizelor, ca tarile candidate la UE şi chiar cele potential candidate, inclusiv Serbia, sa introduca pasapoartele biometrice.
In Serbia atat publicul cat şi elita politica au acceptat cerinta UE. Totusi, incercarea scandaloasa a antreprenorilor politici de a “trece cu forta” cartile de identitate biometrice ca parte a pachetului ce continea şi pasaportul biometric a tensionat in mod extraordinar rezistenta, in principal din aripa dreapta şi cercurile religioase, din Serbia.”
„Cartile de identitate au fost introduse in Serbia in 1942 astfel ca autoritatile de ocupatie sa isi poata imbunatati controlul asupra teritoriilor ocupate. Pana in prezent Serbia este una dintre sutele de tari din intreaga lume unde este o responsabilitate sa ai o carte de identitate. Cat despre cartile de identitate biometrice, in UE doar Spania le-a introdus. Unele state au in considerare acest pas iar UK a luat mult contestata decizie de a le introduce pana in 2009.
Problema introducerii acestor documente a inceput in Serbia in 2001 cand ministrul afacerilor interne de la acea vreme, Dusan Mihajlovic, in circumstante foarte neobisnuite, a trimis o comanda de 100 milioane de euro la Motorola pentru achizitionarea de echipament biometric pentru pasapoarte şi carti de identitate. Legea privitoare la cartea de identitate a fost aprobata trei ani mai tarziu şi anticipa introducerea unei noi generatii de carti de identitate biometrice (Proiectul SMART). Echipamentul a fost cumparat fara sa se fi facut o dezbatere publica şi inainte de aprobarea legislatiei privitoare la cartile de identitate cat şi inaintea aprobarii unui nou act de protectie a datelor personale. Aceasta noua generatie de CI ar contine trei elemente biometrice – o fotografie, amprentele digitale şi semnatura. Aceste informatii, pe langa faptul ca vor fi tiparite pe card, vor putea fi accesate printr-un microcip. Impreuna cu aceste informatii, microcipul ar fi introdus in partea cardului care ar trebui sa poata fi citita automat. Continutul acestul cip ar putea fi citit de la distanta. Pentru pastrarea datelor, Ministerul Afacerilor Interne din Serbia (MUP) a aranjat ca informatiile de pe CI sa fie pastrate intr-o baza de date centralizata numita, poetic, “Memoria Sarba”. Aceasta baza de date ar fi pastrata in cladirea MUP. pe strada Kneza Milosa, 101. Toate aceste lucruri au fost justificate de sefii din MUP ca fiind parte dintr-un mod mai eficient de combatere a crimei organizate, a terorismului şi ca parte a introducerii guvernului electronic.
Totusi, initiativa de introducere a CI biometrice a fost criticata vehement, mai intai de catre elementele de dreapta, conservatoare şi ale clerului din cadrul societatii sarbe. Printre cei mai hotarati oponenti s-a remarcat Biserica Ortodoxa Sarba. Pe langa Biserica, coalitia impotriva acestei noi legi a fost constituita din cativa non-guvernamentali, cum ar fi Consiliul Portilor Sarbesti, Asociatia Adevarul a Cetatenilor şi Centrul Spiritual Sf.Episcop Nicolaj. Dintre organizatiile non-guvernamentale, cei mai critici au fost organizatia “Pentru viata fara marca/insemnare”. Aceasta organizatie a fost infiintata in mai, 2006, cu scopul de a se opune introducerii CI biometrice si, urmarind aprobarea directivei guvernului, a castigat locul cinci intr-un sondaj pentru cea mai eficienta propaganda media/politica in 2006, sondaj condus de respectabilul jurnal “New Serbian Political Thought”. In afara de organizatiile mai sus mentionate, aceasta coalitie s-a bucurat de sprijinul unei parti conservatoare a serviciului de informatii. Printre acestia s-au numarat prof. Slobodan Antonic, prof. Ljiljana Colic de la Facultatea de Filologie, care, in timpul scurtei perioade in care a fost ministru al educatiei a decis ca invataturile lui Charles Darwin privind evolutia nu merita sa aiba un loc in curriculum, si, in cele din urma, colonelul in rezerva şi expertul in “afaceri paranormale”, Svetozar Radisic.
Critica organizatiilor şi personajelor bine cunoscute amintite mai sus au adus argumente religioase, economice, tehnice şi socio-politice. Inspaimantati de avertismentele apocaliptice din cartea Apocalipsa, reprezentantii Bisericii vad aceste carti de identitate biometrice ca fiind o ademenire “anti-crestina şi anti-ortodoxa” a societatii sarbe intr-un “lagar de concentrare invizibil”, care permite “supravegherea totalitara a fiecarui cetatean in fiecare aspect al vietii sale, de catre stat”. Conform parerii multor specialisti, chiar daca interventia Bisericii a fost decisiva, argumentele religioase nu ar trebui sa influenteze procesul de decizie politica intr-un stat secular cum este Serbia.
Criticile economice au fost, in principal, referitoare la pretul foarte mare care s-a platit pentru echipamente cat şi la faptul ca aceasta miscare ar dubla institutii deja existente cum este Institutul de producere a bancnotelor. Totusi, gandindu-ne la faptul ca acest echipament va fi folosit pentru producerea pasapoartelor biometrice ce nu vor putea fi, din nefericire, evitate, acest argument isi pierde putin din impact.
Argumentele tehnice impotriva tehnologiei biometrice sunt mult mai serioase. Un numar mare de studii au aratat ca tehnologia biometrica, datorita vulnerabilitatii fata de hackeri şi a altor imperfectiuni pe care le are, reprezinta un “cadou pentru teroristi, criminali organizati şi servicii de inteligenta straine”. De exemplu, expertul in computere Lucas Greenwald a patruns in sistemul de inalta tehnologie a pasapoartelor biometrice din Marea Britanie in doar doua saptamani şi folosind echipament cumparat cu doar 100 lire sterline. O parte din opinia experta din Serbia sustine aceasta critica. Nikola Markovic, presedinte al Societatii de Tehnologia Informatiei din Serbia, a fost de acord cu faptul ca introducerea CI electronice va creea oportunitati pentru folosirea in scopuri necurate a acestora datorita masurilor electronice şi legale neadecvate luate pentru a proteja cetatenii. Pe langa asta, expertii in tehnologia informatiei sustin ca proiectul guvernului electronic poate fi implementat in intregime fara introducerea CI biometrice.
Argumentele legale impotriva legii cartilor de identitate sunt, de asemenea, foarte convingatoare. In primul rand, articolul 28 al legii prevede ca “institutia responsabila poate preda informatia din baza de date unui alt stat sau unor alte institutii şi organizatii precum şi indivizilor şi companiilor private care au dreptul legal la acest acces.” Acest articol este in opozitie directa cu articolul 42 din Constitutia Serbiei care garanteaza protectia informatiilor personale şi interzice, explicit, folosirea acestora in alte scopuri decat cele pentru care au fost colectate. Pe langa acestea, articolul este in conflict cu deja existenta legislatie din 1998 referitoare la protectia datelor personale, frecvent criticata datorita invechirii sale. Aceasta legislatie a constatat ca informatiile personale pot fi colectate, folosite şi schimbate numai pe baza legilor existente şi cu permisiunea personala a cetatenilor in cauza dar nu in baza altor regulamente asa cum se specifica in noua lege a CI.
In cele din urma, critica socio-politica impotriva proiectului de “cipizare” a cetatenilor şi de centralizare a informatiilor personale avertizeaza asupra potentialului sau totalitar. Cu mult timp in urma, studii de monitorizare şi control au stabilit efectele supravegherii oamenilor asupra comportamentului acestora. In 1791, intr-o lucrare de pionierat in acest domeniu, Jeremy Bentham a conturat un sistem special de supraveghere in inchisoare pe care l-a numit Panopticon. Acesta este un turn care supravegheaza cercul central al inchisorii şi in care gardienii stau in spatele unor geamuri intunecate şi observa prizonierii. Nefiind constienti de momentul in care sunt observati, prizonierii isi “normalizeaza” comportamentul. Chiar şi Bentham a gandit Panopticon ca un instrument simplu, cu ajutorul caruia era posibil sa ai putere asupra constiintei prizonierilor. Multi ani mai tarziu, Michelle Foucault a folosit Panopticon ca o metafora pentru represiunea biopolitica disciplinara a individului de catre societatea moderna.
Studii contemporane de supraveghere şi control critica, de asemenea, sistemele moderne de monitorizare cum este biometria deoarece transforma intreaga societate intr-o inchisoare invizibila, in care toti cetatenii sunt sub suspiciunea de a fi potentiali criminali sau teroristi. Stiind ca in orice moment pot fi supravegheati, cetatenii sunt fortati sa se inhibe, sa-si normalizeze şi standardizeze comportamentul, ceea ce reprezinta ultimul cui batut in sicriul idealului de societate liberala.
Pe scurt, initiativa de introducere a cartilor de identitate biometrice este problematica din punct de vedere legal, tehnologic, economic şi socio-politic. Pentru toate aceste motive noua lege se prezinta ca o usa larg deschisa in fata celor care sunt dornici sa o foloseasca in scopuri obscure, o usa pe atat de intunecata şi de larga pe cat au fost lucrurile imagine de cunoscuti scriitori anti-utopici ca Huxley, Orwell şi Kafka.”
Cerinta UE de introducere a pasapoartelor biometrice este o consecinta a razboiului global anti-terorist al SUA şi a starii, aproape permanente, de “alerta”, in care lumea a fost impinsa dupa atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001. Totusi, intrebarea este, de unde a avut guvernul sarb ideea de a introduce CI biometrice? Ei nu au fost inca inclusi in UE asa ca nimeni nu le-a cerut nimic din toate acestea. De ce a decis Serbia voluntar sa devina avangarda obscurelor politici de securitate, de supraveghere şi control? şi mai intrigant este faptul ca asa numitul bloc democratic şi asociatiile civile care il sustin au sprijinit aproape in unanimitate noua lege a CI in timp ce fortele clerului şi cele nationaliste s-au opus cu tarie in numele drepturilor civile şi a intimitatii cetatenilor.
In acest conflict ramane neclar un fapt: cum a fost posibil ca de partea libertatii au stat Partidul Socialist Sarb, Partidul Radical Sarb, Consiliul non-guvernamental al Portilor Sarbe şi adeptii episcopului Nikolaj, iar de partea securitatii au fost Partidul Democrat, Partidul Democrat din Serbia, G17Plus şi organizatii ca Centrul pentru Drepturile Omului din Belgrad, Comitetul Pentru Drepturile Omului de la Helsinki, Fundatia pentru Drepturile Omului şi alte elemente de orientare liberal-democratica din societatea sarba.
O solutie la aceasta intrebare ar putea fi gasita in mostenirea lasata prin asasinarea primului ministru Zoran Dindic din martie, 2003, perioada de stare de necesitate care a urmat şi “Operatiunea Sabre” asociata acelui moment. Aceasta mostenire afecteaza cultura politica a “blocului democratic” chiar şi in ziua de astazi. Pare ca şi cum, inspaimantati de amenintarea crimei organizate care atarna asupra tancurilor de la revolutia din 5 Octombrie, elementele orientate liberal şi democratic din societate, si-ar fi largit granitele tolerantei pentru masuri de securitate care violeaza, de fapt, drepturile omului şi libertatile civile. Cealalta posibila explicatie este aceea ca cetateanul putin informat a “inghitit”, pur şi simplu, amara pilula a cartii de identitate biometrice fara sa o distinga de ceea ce trece drept “modernizare” şi “europenizare” a societatii. Orice altceva se va intampla, este bine ca legea cartilor de identitate a fost suspendata de noua directiva a guvernului. Totusi, dupa cum bine stiu toti proaspetii studenti ai scolilor de drept, o directiva guvernamentala nu poate schimba substanta legii. Prin urmare, adevarata batalie pentru revocarea acestei legi şi pentru inlocuirea ei cu una noua, abia urmeaza sa inceapa. Privind inainte, secolul 21 pare a fi un secol de tensiuni intre principiile libertatii şi securitatii. Ramane de vazut daca fortele conservatoare şi ale clerului raman de partea libertatii in Serbia in timp ce liberal-democratii raman de partea securitatii.
A.Bromme, ‘A Classification of Biometric Applications Wanted by Politics:Passports, Person Tracking, and Fight against Terror’, Kluwer, BV Deventer, The Netherlands, The Netherlands, 2002, p.207-19. M.Foucault, Discipline and Punish:The Birth of the Prison, Pen- guin, 1979.
K.A.Gates, ‘Wanted Dead or Digitized:Facial Recognition Technology and Privacy, Television and New Media, Vol.3, No 2 May 2002, p.235-38.
D.Lyon, and Dedt Lyon, Theorizing Surveillance:The Pano- pticon and Beyond, Willan Publishing, 2006. P.H.O’Neil, Complexity and Counterterrorism:Thinking About Biometrics, Taylor & Francis, 2005, p.547-66. Pravoslavni Episkop Žički, ‘Svetom Arhejerejskom Saboru Srpske Pravoslavne Crkve’, Blagovesnik Žički, 2006.
J.Tasić, ‘Protiv Velikog Brata’. DANAS 16.-17. decembar 2006.
J.D.Woodward, Biometrics:A Look at Facial Recognition, RAND, 2003.
***
Anexa IV
PAŞAPOARTELE BIOMETRICE, LA ÎNDEMÂNA TERORIŞTILOR
Cristina Oroveanu
„Adevărul”, 7 august 2008
http://www.adevarul.ro/articole/pasapoartele-biometrice-la-indemana-teroristilor.html
Considerate cele mai sigure şi emise pe bani mulţi, documentele pot fi clonate
Un specialist în securitate a demonstrat că paşapoartele cu microcipuri, gândite ca vârf de lance împotriva furtului de identitate, pot fi manipulate ieftin şi simplu. Cei care au demascat problema au fost jurnaliştii de la „The Times”. Testele efectuate în contul publicaţiei din Marea Britanie au demonstrat „slăbiciunile” microcipurilor introduse să protejeze împotriva terorismului şi a crimei organizate. Un specialist a clonat cipurile de pe două paşapoarte britanice şi a implantat imagini digitale ale lui Osama ben Laden şi ale unui atacator sinucigaş. Cipurile manipulate au fost considerate autentice de programul de citire a paşapoartelor.
Ministerul de Interne britanic a susţinut întotdeauna că cipurile falsificate vor fi depistate la controalele la frontieră deoarece nu se vor potrivi cu codurile din PKD, o bază internaţională de date. Însă numai zece dintre cele 45 de ţări care eliberează astfel de paşapoarte s-au înscris în sistemul de coduri Public Key Directory (PKD) şi doar cinci îl folosesc. Marea Britanie este membră a PKD, însă nu îl va folosi până anul viitor. Dar chiar şi atunci, sistemul va fi complet securizat, cu condiţia ca toate cele 45 de ţări să fie înscrise. În plus, chiar dacă unele dintre aceste ţări fac schimb de coduri manual, infractorii pot folosi paşapoarte false din ţări care nu împărtăşesc codurile, fiind astfel nedetectabile.
Cipurile sofisticate, un bluf
Zeci de milioane de paşapoarte cu microcipuri au fost deja emise de cele 45 de ţări în speranţa că, astfel, călătoriile internaţionale vor fi mai sigure. Ele conţin un mic cip cu frecvenţă radio şi antenă, iar un cititor special electronic trimite un semnal codat către cip, urmând ca acesta din urmă să răspundă cu datele de identitate şi biometrice ale deţinătorului.
Testele pentru „The Times” au fost efectuate de Jeroen van Beek, cercetător în securitate de la Universitatea din Amsterdam. El a folosit un cod de programare cunoscut de public, un cititor de carduri de 78 de dolari şi două cipuri RFID de 19 dolari, reuşind să cloneze şi să manipuleze în mai puţin de o oră două cipuri până la nivelul în care puteau fi plantate într-un paşaport fals sau furat. În final, cipurile manipulate de Van Beek au fost acceptate ca autentice de Golden Reader, programul standard folosit de International Civil Aviation Organisation pentru a le testa.
Cu poza lui Ben Laden
Paşaportul unui tânăr a fost manipulat să conţină imaginea lui Osama ben Laden, iar paşaportul unei femei de 36 de ani a fost modificat astfel încât să conţină o fotografie a lui Hiba Darghmeh, un kamikaze palestinian care a ucis trei persoane în 2003. „Faptul ridică semne de întrebare în legătură cu securitatea”, a declarat Van Beek.
***
Studii pe aceste teme elaborate de Comisia Europene, Asociatia Medicala Americana, Universitatea Catolica din Belgia precum si de Pr Prof Dr Mihai Valica de la Universitatea A. I. Cuza din Iasi, alaturi de alte sute de alte materiale informative veti gasi pe portalul http://www.nunemaispionati.org/

Sursa: http://www.civicmedia.ro
 

Free Blog Counter